Sonda spațială Cassini a orbitat planeta Saturn din 30 iunie 2004 până pe 15 septembrie 2017, când, datorită epuizării combustibilului de la bord, sonda s-a prăbușit controlat în atmosfera planetei. Misiunea sa este cunoscută pentru descoperiri precum jeturile de apă ce erup de pe suprafața lui Enceladus și identificarea unor luni noi ale lui Saturn.
Cassini este un proiect comun între mai multe agenții spațiale, spre deosebire de alte sonde spațiale din trecut ale NASA, cum ar fi Pioneer și Voyager. În acest caz, principalii finanțatori ai misiunii au fost NASA, Agenția Spațială Europeană și Agenția Spațială Italiană.
Dezvoltarea sondei Cassini
Cassini a fost prima sondă spațială dedicată studierii planetei Saturn și sistemului său. Ea a fost denumită după Giovanni Cassini, astronomul italian din secolul al XVII-lea, care a observat pentru prima dată patru dintre lunile lui Saturn – Iapetus (în anul 1671), Rhea (în anul 1672), Tethys (în anul 1684) și Dione (în anul 1684).
Proiectarea sondei Cassini a întâmpinat cel puțin două provocări majore. La nivelul anilor 1993 și 1994, misiunea aveau un cost estimat de 3,3 miliarde de dolari americani (aproximativ 5 miliarde de dolari la nivelul anului 2017 sau jumătate din costul Telescopului Spațial James Webb). O parte din finanțare provenea și de la Agenția Spațială Europeană, iar tehnologia proiectată pentru Cassini era de ajutor și pentru alte misiuni ale NASA, cum ar fi Mars Global Surveyor, Mars Pathfinder și Telescopul Spațial Spitzer, potrivit JPL.
Față de proiectul Cassini au protestat și unele grupuri de ecologiști, care erau îngrijorate că generatorul termoelectric cu izotopi radioactivi al sondei ar putea reprezenta un pericol pentru Pământ în timpul zborului din apropierea planetei. În legătură cu aceste îngrijorări, NASA a emis un document suplimentar care detalia măsurile luate pentru protejarea atmosferei.
Lansare și croazieră
Cassini nu s-a îndreptat direct spre Saturn. În schimb, misiunea sa a implicat manevre orbitale complicate. A trecut prin apropierea mai multor planete, inclusiv Venus (de două ori), Pământ și Jupiter, pentru a obține o creștere a vitezei prin profitarea de gravitația planetelor respective.
Sonda spațială de aproape 5.700 kg a fost lansată pe 15 octombrie 1997. A trecut pe lângă Venus în aprilie 1998 și iunie 1999, pe lângă Pământ în august 1999 și pe lângă Jupiter în decembrie 2000.
Cassini a intrat pe orbita lui Saturn pe 1 iulie 2004. Printre primele sale obiective a fost căutarea de noi luni, descoperirea originii inelelorlui Saturn și a culorii acestora și colectarea mai multor informații despre sateliții naturali ai planetei.
Probabil că cea mai importantă misiune a lui Cassini a fost eliberarea landerului Huygens către Tita, cea mai mare lună a lui Saturn. Landerul a fost denumit după savantul olandez Christiaan Huygens, care, în anul 1654, și-a îndreptat telescopul către Saturn și a observat forma sa stranie, cauzată tocmai de prezenta inelelor în jurul planetei.
Landerul Huygens a coborât prin ceața misterioasă din jurul satelitului și a atins suprafața sa pe 14 ianuarie 2005. A transmis informații către Pământ timp de 2,5 ore pe durata coborârii, apoi pentru încă o oră și 12 minute de pe suprafața lui Titan. În această scurtă fereastră de timp, oamenii de știință au văzut imagini cu suprafața stâncoasă a satelitului și au colectat informații despre vânturile și gazele din atmosfera acestuia.
Luni magnifice
Una dintre trăsăturile definitorii ale lui Saturn este numărul de sateliți naturali (luni). Excluzând trilioanele de tone de roci care compun inelele sale, Saturn are 62 de luni descoperite până acum. De fapt, Cassini a descoperit două luni noi (Methode și Pallene) imediat după sosirea pe orbită, iar până la sfârșitul anului 2004, l-a descoperit pe Polydeuces.
În timp ce sonda a călători prin lunile lui Saturn, ea a colectat informații despre mediul de pe acestea și despre aspectul lor. Iată câteva informații semnificative descoperite:
- dovezi ale existenței apei în stare lichidă pe Enceladus, o lună înghețată de pe care erup jeturi de apă înghețată sub influența gravitației lui Saturn;
- descoperirea și colectarea de informații detaliate despre uriașul lacul de metan existent pe Titan;
- alunecările de teren de pe Iapetus;
- un inel uriaș, situat la o depărtare de peste 12 milioane de kilometri față de Saturn.
Saturn nu a fost ignorată nici ea. De exemplu, un studiu din 2012 al NASA a postulat că fluxurile de materie din atmosfera lui Saturn ar putea fi alimentate de căldura internă a planetei, nu de energia provenită de la soare.
Prelungirea și sfârșitul misiunii
Inițial, misiunea Cassini a fost programată să dureze patru ani, până în 2008, dar ea a fost prelungită de mai multe ori. Ultima sa etapă a fost denumită Cassini Solstice Mission, deoarece planeta și lunile sale au ajuns la solstițiu spre sfârșitul misiunii. Saturn efectuează o rotație completă în jurul Soarelui la fiecare 29 de ani tereștri. Deoarece misiunea Cassini a durat 13 ani, sonda spațială a observat aproape jumătate din schimbările sezoniere de pe Saturn.
În anul 2016, sonda a executat o serie de manevre pentru a se apropia cât mai mult de inelele lui Saturn, înainte de a plonja controlat în atmosfera lui Saturn, în data de 15 septembrie 2017. Această strategie a avut scopul de a-l proteja pe Enceladus și alte luni potențial locuibile de o eventuală coliziune cu Cassini, în urma căreia aceste luni ar fi putut fi contaminate cu microorganisme de pe Pământ.
Sursa: Space.com