Centura Kuiper, la marginea sistemului nostru solar

publicat de Florin Mitrea
9 vizualizări
Centura Kuiper

Centura Kuiper este o regiune rece, în formă de gogoașă, formată din obiecte înghețate, care se află la periferia sistemului nostru solar, dincolo de orbita planetei Neptun. Ea este asemănătoare cu centura principală de asteroizi, localizată între Marte și Jupiter, în sensul că este alcătuită din rămășițe de la formarea Sistemului Solar, în urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani. Însă Centura Kuiper este de 20 de ori mai întinsă decât centura principală de asteroizi și are masa de 20-100 de ori mai mare.

La fel ca în cazul centurii principale de asteroizi, Centura Kuiper a fost modelată de orbita unei planete gigantice, și anume planeta Neptun. Aceasta a împiedicat materialul din zonă să se coaguleze sub forma unei alte planete.

Omenirea se află abia la începutul explorării Centurii Kuiper, cu doar două sonde spațiale care au fost în această regiune a spațiului. În 1983, centura a fost vizitată de sonda Pioneer 10, care a traversat-o, dar nu a explorat alte lumi. Ea a fost urmată de sonda New Horizons, care a realizat o investigație a lui Pluto și Charon, în anul 2015. Sonda a vizitat și alte obiecte din Centura Kuiper, inclusiv obiectul înghețat Arrokoth („omul de zăpadă spațial”).

Centura Kuiper a fost denumită după astronomul olandez Gerard Kuiper (1905-1973), care, în anul 1951, a propus existența unei regiuni în formă de disc dincolo de Neptun, de unde provin cometele. Confirmarea existenței sale a trebuit să mai aștepte încă patru decenii, până în anul 1992, când astronomii de la Universitatea din Hawaii au descoperit un obiect dincolo de orbita lui Neptun (un obiect trans-neptunian). Această descoperire a dat startul altor mii de descoperiri de obiecte în această regiune a Sistemului Solar.

Unde este localizată Centura Kuiper?

Potrivit NASA, marginea interioară a Centurii Kuiper începe de la orbita lui Neptun, adică de la o distanță de circa 4,8 miliarde de kilometri față de Soare, iar corpul principal al centurii se află la 7,4 miliarde de kilometri distanță de Soare. De obicei, astronomii măsoară astfel de distanțe vaste în unități astronomice (AU), adică distanța medie dintre Pământ și Soare (cca. 149.600.000 km). Așadar, Centura Kuiper începe de la 30 AU față de Soare, iar regiunea sa principală se află la 50 AU față de Soare.

Centura Kuiper și Norul lui Oort

Centura Kuiper și Norul lui Oort sunt principalele rezervoare de comete din Sistemul Solar. | Ilustrație: ESA

Însă Centura Kuiper nu este cea mai îndepărtată structură din sistemul nostru solar. Oamenii de știință au emis ipoteza că dincolo de Centură se află o altă colecție de obiecte, denumită Norul lui Oort. Se crede că aceasta este sursa cometelor cu perioadă lungă, care au nevoie de mai mult de 200 de ani pentru a efectua o orbită în jurul Soarelui.

Locuitori faimoși ai Centurii Kuiper

Centura Kuiper găzduiește milioane de obiecte din rocă și gheață, denumit obiecte ale Centurii Kuiper (KBO) sau obiecte trans-neptuniene (TNO). Condițiile extrem de reci ale acestor obiecte se datorează distanței vaste față de Soare. Aici se află sute de mii de obiecte cu diametrul mai mare de 100 km, precum și cinci planete pitice cunoscute – Eris, Haumea, Makemake, Quaoar și Pluto.

Multe dintre aceste planete pitice au propriile lor luni sau chiar sisteme de inele, ca de exemplu Quaoar. Cele mai mari obiecte din cadrul Centurii Kuiper sunt Pluto și Eris: Pluto are un diametru de circa 2.380 km, iar Eris are un diametru de circa 2.330 km. Mai există alte șapte obiecte cu diametrele între 950 și 1.500 km. Este posibil ca aceste obiecte mari să aibă atmosferă proprie.

KBO variază în privința culorii și reflectivității suprafeței. De exemplu, Pluto reflectă aproximativ 60% din lumina solară incidentă, iar Eris reflectă doar 10%. Alte obiecte au suprafețe întunecate, cu o reflectivitate de doar 4%. Este posibil ca aceste obiecte întunecate să fie bogate în carbon.

Un alt obiect faimos este Arrokoth sau „omul de zăpadă spațial”, descoperit de Telescopul Spațial Hubble în anul 2014. Acesta este format dintr-un „cap” și un„corp” – două corpuri separate care s-au unit într-unul singur (contact binar).

Să nu uităm nici de ipotetica Planetă X (sau Planeta 9, după ce Pluto a fost retrogradată la stadiul de planetă pitică). Se crede că această planetă similară cu Neptun se află dincolo de Pluto și are o orbită foarte alungită.

Sursa: Space.com

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – Temă WordPress dezvoltată de PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii