Eclipsele de Soare au loc atunci când Luna trece printre Pământ și Soare, blocând astfel, total sau parțial, vederea astrului nostru de pe o regiune mică a planetei. În timp ce alte evenimente astronomice, cum sunt cometele sau ploile de meteoriți, sunt vizibile de oriunde de pe Pământ, eclipsele sunt diferite. Ele pot fi observate în toată splendoarea lor doar din anumite zone, denumite benzi de totalitate.
Dimensiunile relativ mici ale Lunii și umbrei ei fac ca eclipsele să fie cu adevărat rare, evenimente care se întâmplă o dată în viață. În medie, eclipsele totale de Soare sunt vizibile de undeva de pe Pământ o dată la câțiva ani. Însă ocazia ca o eclipsă totală de Soare să fie vizibilă dintr-un anumit loc de pe Pământ apare o dată la circa 375 de ani.
Totul ține de mărime și scară
După cum am spus, eclipsele de Soare apar atunci când Luna trece prin fața Soarelui și acoperă, total sau parțial, discul acestuia. Pentru ca o persoană de pe Pământ să observe eclipsa, Luna, care se rotește în jurul planetei noastre, trebuie să se afle exact pe linia imaginară dintre observator și Soare. Totuși, doar câțiva observatori vor putea vedea eclipsa, deoarece vederea Soarelui nu va fi blocată de discul Lunii din orice loc de pe planetă.
Faptul că eclipsele de Soare se întâmplă ține de niște coincidențe numerice. Soarele este de aproximativ 400 de ori mai mare decât Luna, dar este situat și la distanță față de noi de 400 de ori mai mare, comparativ cu Luna. Așadar, chiar dacă satelitul nostru natural este mult mai mic decât Soarele, faptul că el este apropiat de Pământ face ca discul Lunii și discul Soarelui să apară de aceeași mărime atunci când sunt văzute de pe Pământ.
Banda de totalitate
Atunci când Pământul, Luna și Soarele se aliniază perfect, Luna își proiectează umbra pe planetă. Deoarece Luna este rotundă, și umbra sa va fi tot rotundă. Drept urmare, singurii oameni care vor vedea eclipsa sunt cei din zona de pe Pământ acoperită de umbra Lunii la momentul respectiv.
Luna se rotește continuu în jurul Pământului, deci și umbra sa se va deplasa pe suprafața planetei în timpul eclipsei. Așadar, proiectată în timp, această umbră va arăta ca o linie îngroșată, denumită de astronomi bandă de totalitate.
Din banda de totalitate, un observator poate vedea discul Soarelui complet acoperit de discul Lunii timp de câteva minute. Apoi umbra începe se să deplaseze din acea zonă, iar discul Soarelui începe să redevină vizibil.
O orbită înclinată
Eclipsele de Soare nu au loc de fiecare dată când Luna trece printre Pământ și Soare. Dacă lucrurile ar sta așa, atunci în fiecare lună ar fi câte o eclipsă.
În realitate, lucrurile nu stau așa, deoarece orbita Lunii este înclinată cu aproximativ 5 grade comparativ cu orbita Pământului în jurul Soarelui. Această înclinare face ca uneori Luna să fie prea sus sau prea jos pentru ca umbra sa să fie proiectată pe planetă. O eclipsă are loc numai atunci poziția Lunii pe orbita sa este perfectă pentru ca umbra sa să cadă pe Pământ.
Tipuri de eclipse de Soare
Există mai multe tipuri de eclipsă de Soare, în funcție de cât din suprafața discului solar este acoperită de Lună:
- Eclipsă totală - are loc atunci când discul solar este obturat complet de Lună, iar imaginea strălucitoare a Soarelui este înlocuită pentru scurt de silueta întunecată a Lunii; totuși, în acest caz, coroana Soarelui rămâne vizibilă, deoarece este foarte strălucitoare.
- Eclipsa inelară - apare atunci când Soarele și Luna sunt aliniate perfect cu Pământul, iar din Soare se mai observă doar marginea, sub forma unui inel strălucitor în jurul discului întunecat al lunii.
- Eclipsa hibridă - o eclipsă intermediară între o eclipsă de Soare totală și una inelară; în unele puncte de pe Pământ poate fi văzută ca fiind totală, iar în altele apare ca fiind inelară.
- Eclipsa parțială - apare atunci când Soarele și Luna nu sunt aliniate exact și astfel Luna obturează Soarele doar parțial; acest fenomen poate fi observat de obicei de pe o mare parte a Pământului, în special din exteriorul benzii de totalitate.
Eclipsele de Soare în istorie
Eclipsele de Soare sunt o resursă foarte valoroasă pentru istorici, prin aceea că permit datarea precisă a câtorva evenimente istorice, din care se pot deduce alte date și calendare antice. Cea mai veche eclipsă de Soare documentată a fost înregistrată pe o tabletă de lut găsită la Ugarit, în Siria modernă, cu două date plauzibile citate de obicei: 3 mai 1375 î.Hr. sau 5 martie 1223 î.Hr. O eclipsă de Soare din 15 iunie 763 î.Hr., menționată într-un text asirian, este importantă pentru cronologia Orientului Apropiat antic.
Există susținători ai unor informații și despre eclipse anterioare acestora. Se presupune că legendarul rege chinez Zhong Kang a decapitat doi astronomi, Hsi și Ho, care nu au reușit să prezică o eclipsă în urmă cu 4.000 de ani. Poate că cea mai veche afirmație încă nedovedită este cea a arheologului Bruce Masse, care leagă o eclipsă care a avut loc la 10 mai 2807 î.Hr. cu un posibil impact meteoric în Oceanul Indian, pe baza mai multor mituri străvechi despre inundații care menționează eclipsă solară totală.
Istoricul grec antic Herodot a scris că Thales din Milet a prezis o eclipsă care a avut loc în timpul unei bătălii dintre mezi și lidieni. Ambele părți și-au dat jos armele și au declarat pacea în urma eclipsei. O eclipsă înregistrată de Herodot înainte ca Xerxes să plece în expediția sa împotriva Greciei, care este în mod tradițional datată în 480 î.Hr., a fost corelată de John Russell Hind cu o eclipsă inelară de Soare la Sardes, pe 17 februarie 478 î.Hr. Herodot raportează, de asemenea, o eclipsă de Soare la Sparta în timpul celei de-a doua invazii persane a Greciei. Data eclipsei (1 august 477 î.Hr.) nu se potrivește exact cu datele convenționale ale invaziei acceptate de istorici.
Înregistrările chineze ale eclipselor încep în jurul anului 720 î.Hr. Astronomul din secolul al IV-lea î.Hr. Shi Shen a descris predicția eclipselor folosind pozițiile relative ale Lunii și Soarelui.
Sursa: Popular Science, Wikipedia