Insulele Galapagos formează un arhipelag în estul Oceanului Pacific. Ele fac parte din statul Ecuador din America de Sud. Galapagos se află la aproximativ 966 km în largul coastelor ecuadoriene.
Arhipelagul Galapagos este format din 13 insule majore, la care se adaugă mai multe insule de dimensiuni mici. Cea mai mare dintre insule se numește Isabela și are o lungime de circa 129 km.
Peisajul muntos accidentat al Insulelor Galapagos a fost modelat de erupțiile vulcanice repetate.
Insulele Galapgos sunt recunoscute pentru diversitatea speciilor de plante și animale. Multe dintre aceste specii sunt endemice, ceea ce înseamnă că ele nu se mai întâlnesc în alte părți ale lumii. Exemple în acest sens sunt țestoasă uriașă de Galapagos (Chelonoidis nigra), iguana marină (Amblyrhynchus cristatus), cormoranul nezburător (Phalacrocoraz harrisi) și pinguinul de Galapagos (Spheniscus mendiculus) – singura specie de pinguin care trăiește în emisfera nordică.
Condițiile de mediu din Galapagos fac din aceste insule un ecosistem unic. În cea mai mare parte a istoriei lor, insulele au fost extrem de izolate, ceea ce a reprezentat un adevărat laborator pentru evoluția unor specii de plante și animale neobișnuite.
Oamenii de știință studiază acest ecosistem de mai bine de 180 de ani. Naturalistul britanic Charles Darwin se poate să fi fost cel mai influent om de știință care a vizitat Insulele Galapagos. Darwin a ajuns pentru prima dată pe aceste insule în anul 1835, la bordul unui vapor numit HMS Beagle. Observațiile sale asupra vieții sălbatice din arhipelag au stat la baza teoriei sale privind evoluția prin selecție naturală.
Astăzi, oamenii de știință studiază și ecosistemele acvatice ale arhipelagului. De exemplu, ecologul marin Salome Ursula Burglass lucrează la identificarea și descrierea speciilor de plante și animale care trăiesc în jurul sau în interiorul mediului acvatic, în vulcanii din adâncurile oceanului sau pe munții marini din Galapagos.
Sursa: National Geographic