În componența oceanului intră o varietate de ecosisteme de apă sărată, cunoscute și ca ecosisteme marine. Acestea furnizează oamenilor de pe tot globul hrană, transport, oportunități de ecoturism și alte resurse economice importante. Oceanul este cel mai mare sistem acvatic de pe planetă și acoperă peste 70% din suprafața Pământului.
Ecosistemele marine oferă adăpost pentru specii importante de plante și animale oceanice, dar și habitat de apă sărată pentru descendenții acestora. Ecosistemele de apă sărată au fost supuse stresului în ultimele decenii, pe măsură ce populația globului crește și starea mediului se degradează.
Zonele umede marine: mlaștini și mangrove
Zonele umede marine sunt zone de tranziție între ocean și terenul de coastă. Multe organisme care trăiesc în habitatele de zone umede marine își petrec o parte din viață în zona tidală și trebuie să se adapteze la un ciclu ce implică modificarea nivelului și salinității apei.
Arborii de mangrove reprezintă un exemplu perfect de specii adaptate la dinamica zonelor umede marine, deoarece aceste plante sunt printre puținii arbori care pot supraviețui în ecosisteme de apă sărată.
Pădurile de mangrove sunt esențiale pentru ecosistemele marine de coastă. Mangrovele oferă habitat pentru numeroase organisme, locuri de cuibărit și hrănire pentru numeroase păsări, reptile și mamifere. De asemenea, ele funcționează ca zone tampon în fața furtunilor și filtrează apa prin reținerea la nivelul rădăcinilor a sedimentelor și resturilor.
Mlaștinile sărate apar în zone protejate situate de-a lungul țărmurilor și furnizează multe dintre beneficiile oferite de mangrove. De obicei, aceste mlaștini apar în zonele temperate sau chiar arctice, în timp ce mangrovele apar în zone tropicale și subtropicale. În locul arborilor de mangrove, mlaștinile sărate sunt dominate de plante erbacee.
Estuarele salmastre
Estuarele sunt un alt ecosistem marin important, în care apa sărată și apa dulce se întâlnesc pentru a forma un amestec salmastru. Estuarele oferă habitat pentru numeroase specii acvatice, inclusiv crabi, scoici, stridii, creveți și pești. Datorită naturii lor protejate, estuarele oferă locuri importante de cuibărit și habitat pentru plantele și animalele acvatice în stadiu juvenil.
Vegetația din estuare ajută la filtrarea apei de poluanți. Cu toate acestea, deoarece majoritatea apei se scurge de pe uscat în ocean prin estuare, potențialul de poluare este ridicat. Poluarea diminuează ecosistemele estuarelor și afectează oamenii care depind de estuare pentru hrană.
Recifele de corali
Recifele de corali se numără printre cele mai bogate ecosisteme de pe glob, fiind depășite doar de pădurile tropicale umede în privința diversității plantelor și animalelor. Recifele de corali tropicale apar în ape calde și puțin adânci, de regulă în largul coastei unei mase mari de pământ ori în zone unde au existat cândva insule. Recifele de corali sunt ecosisteme fragile, sensibile la dezechilibrele privind calitatea apei.
Lanțurile trofice din cadrul unui recif de corali încep cu algele, care reprezintă sursa primară de energie din recif. Coralii și alte organisme care se hrănesc prin filtrare depind de fitoplancton și detritus. Speciile de recif mai mari depind de corali pentru obținerea hranei și protecție, iar recifele de corali sunt pepiniere și zone de incubație pentru numeroase specii de pești importante.
Oceanul
Oceanul deschis, denumit zonă pelagică, este cel mai mare ecosistem marin. Cu cât oceanul se întinde mai departe de coastă, cu atât adâncimea acestuia crește. Ecosistemele oceanice de adâncime primesc mai puține nutrimente, mai puțină lumină și sunt mai reci decât habitatele de coastă. Biomasa scade, iar intensitatea curenților crește odată cu adâncimea oceanului.
Oceanul găzduiește planctonul plutitor microscopic și susține, de asemenea, mamifere marine mari și pești osoși. Animalele care trăiesc în oceanul deschis tind să aibă corpul eficient, caracteristici de flotabilitate specifice ce permit înotul pe distanțe lungi și sonar ori vedere bună pentru vânătoarea în ape întunecate.
Peștii mari din zona pelagică reprezintă o resursă alimentară importantă pentru oameni și includ tonul, peștele-spadă și rechinii.
Sursa: Sciencing.com