Deși dinozaurii au trăit cu multe sute de milioane de ani în urmă, avem cunoștințe despre existența lor deoarece unii dintre aceștia au devenit fosile după ce au murit.
Ce este o fosilă?
O fosilă este o dovadă fizică a unei plante sau a unui animal preistoric. Aceasta poate reprezenta rămășițele lor conservate sau alte urme, cum ar fi amprentele lăsate pe sol în timpul vieții.
Rămășițele fosilizate, inclusiv fosilele de oase și dinți, sunt cunoscute drept fosile ale corpului. Cochiliile fosilizate sunt, de asemenea, fosile ale corpului. Alte semne fosilizate ale plantelor și animalelor sunt denumite urme fosile. Urmele fosile ale dinozaurilor includ urme ale picioarelor, amprente ale pielii sau penelor și excremente (numite coprolite).
Gheară de Baryonyx fosilizată. Ghearele, dar și alte fosile precum craniile și scheletul, sunt fosile ale corpului. | Foto: MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ DIN LONDRA
Orice se poate fosiliza?
Toate ființele vii devin fosile după ce mor? Nu! Doar foarte puține lucruri devin fosile. Sunt necesare anumite circumstanțe și condiții pentru ca fosilizarea să aibă loc, fapt pentru care aceasta este un eveniment rar.
Majoritatea lucrurilor care mor putrezesc complet și nu lasă nimic în urmă.
Aproape toate fosilele pe care le găsim – aprox. 99% – provin de la animale marine, precum crustaceele și rechinii. Aceasta deoarece animalele respective au trăit în mare, unde nisipul și nămolul au putut acoperi repede corpul lor după ce au murit. După ce rămășițele sunt îngropate sub sedimente, descompunerea lor încetinește datorită lipsei oxigenului, existând suficient timp pentru ca fosilizarea să aibă loc.
Fosile de dinți de rechin, un tip obișnuit de fosile. | Foto: MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ DIN LONDRA
Însă dinozaurii au trăit pe uscat, deci cum unii dintre ei au fost îngropați suficient de repede pentru ca fosilizarea să se producă?
Dr. David Button, un adevărat „dinozaur” în cercetarea de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, a declarat că „majoritatea fosilelor de dinozaur pe care le găsim provin de la animale care au trăit lângă un lac sau un râu. Unele au murit imediat înainte ca zona să fie inundată și corpurile lor să fie acoperite de noroi și nămol. Altele au fost aduse într-un râu de ploile abundente.”
Nu cunoaștem mulți dinozauri care să fi trăit în junglă sau pe munte. Este foarte puțin probabil să se formeze fosile în astfel de medii.
Fosilă a unui pește. Aproape toate fosilele pe care le găsim provin de la animale marine, deoarece sedimentele le acoperă corpurile repede. | Foto: MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ DIN LONDRA
Cum se formează fosilele?
Cea mai obișnuită cale prin care un animal, precum un dinozaur, se fosilizează se numește petrificare. Aceasta cuprinde următoarele etape:
- Animalul moare;
- Părțile moi ale corpului animalului, inclusiv pielea și mușchii, încep să putrezească. Prădătorii se pot hrăni cu unele dintre rămășițe;
- Înainte să dispară complet corpul, acesta este îngropat în sedimente – de obicei noroi, nisip sau nămol. Deseori, în acest moment mai rămân doar oasele și dinții;
- Deasupra se depun mai multe straturi de sedimente. Acest fapt pune o greutate și o presiune foarte mari peste straturile de bază, turtindu-le. În cele din urmă, acestea devin rocă sedimentară;
- În tot acest timp, apa se infiltrează prin oase și dinți, transformându-le în piatră datorită mineralizării.
Acest proces poate dura mii sau chiar milioane de ani.
„Apa depune cristale minerale în interiorul oaselor. De aceea fosilele de dinozaur adesea au un aspect de burete sau de fagure de miere – structura osoasă internă a fost conservată”, a mai declarat David Button.
Fosilele de arbori, cunoscute și ca lemn petrificat, se formează tot în același fel. De aceea este posibil să fie numărate inelele de creștere ale unor arbori fosilizați.
Pot fi observate inelele de creștere ale unor arbori fosilizați, cum ar fi acest trunchi de copac petrificat. | Foto: MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ DIN LONDRA
Fosile de tip mulaj
Uneori apa subterană dizolvă oasele și cochiliile îngropate, lăsând în urmă doar un imprimeu în formă de os sau scoică sau o amprentă în sediment. Acesta este un mulaj natural. Dacă apa bogată în minerale umple aceste spații, cristalele pot crea o fosilă de forma osului sau cochiliei originale, cunoscută sub denumirea de fosilă turnată. Și sedimentele pot umple mulajul pentru a forma tot o fosilă turnată.
Acestea sunt cele mai obișnuite modalități prin care animalele marine cu cochilie se fosilizează. Acestea includ amoniții care au dispărut în aceeași perioadă cu dinozaurii.
Urmele fosile precum urmele picioarelor se formează în mod similar. Urma formează un mulaj natural, pe care apoi în umple sedimentul pentru a forma fosila turnată.
Bivalve fosilizate conservate sub formă de mulaje interne și externe. Cochilia a fost dizolvată de apă. | Foto: MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ DIN LONDRA
Cum putem descoperi fosilele?
Cum de putem găsi fosilele dacă acestea au fost îngropate de roci timp de milioane de ani? Este o combinație între eroziune, încrețirea scoarței terestre și intemperii (plus puțin noroc).
Scoarță Pământului este formată din plăci tectonice uriașe și neregulate, care se îmbină precum dinții unui ferăstrău. Aceste plăci se deplasează foarte încet sub influența căldurii din interiorul planetei.
În anumite părți ale lumii, plăcile tectonice intră în coliziune. Aceasta poate duce la împingerea unor formațiuni de rocă înspre suprafață, ducând, în cazurile cele mai dramatice, la formarea lanțurilor muntoase. De aceea fosile ale animalelor marine pot fi găsite în vârful Muntelui Everest.
În regiunile acoperite odinioară de pături foarte groase de gheață care acum s-a topit, rocile se pot, de asemenea, ridica la suprafață. Rocile mai pot fi împinse la suprafață de alte roci care se formează sub ele.
Încrețirea scoarței terestre este doar o parte a poveștii. Vremea și eroziunea produsă de vânt, precipitații, gheață, căldură și râuri duc la fragmentarea rocilor. Poate dura milioane de ani, dar, încetul cu încetul, fosilele ajung să fie expuse la suprafață, unde pot fi descoperite.