Evenimentul de extincție care a avut loc în urmă cu 65,5 milioane de ani, la granița dintre Cretacic și Terțiar, este momentul când au dispărut dinozaurii și alte specii. Timp de mulți ani, paleontologii au crezut că acest eveniment a fost cauzat de schimbări climatice și geologice care au întrerupt lanțul trofic al dinozaurilor.
Totuși, în anii 1980, Luis și Walter Alvarez au descoperit în straturile geologice un strat distinct cu conținut de iridiu – un element găsit din abundență doar în spațiu -, care corespunde momentului exact al dispariției dinozaurilor. Acest lucru sugerează că o cometă, un asteroid sau un meteorit a lovit planeta și a dus la extincția dinozaurilor. În anii 1990, oamenii de știință au localizat masivul crater Chicxulub din Peninsula Yucatan, Mexic, care datează din acea perioadă.
Mai multe teorii, dar nicio dovadă
Dinozaurii au trăit pe Pământ timp de 160 de milioane de ani, până când evenimentul de extincție din Cretacic-Terțiar (evenimentul de extincție K-T), cunoscut și sub denumirea de evenimentul de extincție din Cretacic-Paleogen (evenimentul de extincție K-Pg) a dus la dispariția lor. Pe lângă dinozauri, tot atunci au dispărut numeroase specii de mamifere, amfibieni și plante.
În decursul timpului, paleontologii au propus câteva teorii privind această extincție pe scară largă. Una dintre primele teorii este aceea că mamiferele mici ar fi mâncat ouăle dinozaurilor, provocând astfel reducerea populațiilor de dinozauri până când acestea au devenit nesustenabile.
Craterul Chicxulub și evenimentul de extincție
Craterul Chicxulub este un crater de impact îngropat sub Peninsula Yucatán din Mexic. Este una dintre cele mai importante structuri [...]
O altă teorie este aceea că organismele dinozaurilor ar fi devenit prea mari pentru a fi controlate de creierele lor mici. Alți oameni de știință cred că o epidemie majoră ar fi decimat populațiile de dinozauri și apoi s-ar fi răspândit la celelalte animale care se hrăneau cu cadavrele lor. Înfometarea ar fi fost o altă posibilitate: dinozaurii aveau nevoie de cantități enorme de hrană și ar fi putut epuiza toată vegetația din habitatul lor.
Cu toate acestea, multe dintre aceste teorii pot fi combătute. Dacă creierele dinozaurilor ar fi fost prea mici, ei nu ar fi existat timp de 160 de milioane de ani. De asemenea, plantele nu au creiere și nici nu suferă de aceleași boli ca animalele, deci dispariția lor simultană face aceste teorii mai puțin plauzibile.
Știați că...
Extincția din Cretacic-Terțiar (K-T), cunoscută și sub denumirea de extincția din Cretacic-Paleogen (K-Pg), nu a fost prima extincție majoră din istoria Pământului și nici cea mai mare. Extincția din Permian-Triasic, care a avut loc în urmă cu 251,4 milioane de ani, a eradicat 96% din toate speciile marine și 70% din speciile de vertebrate terestre?
Timp de mulți ani, schimbarea climatului a fost cea mai credibilă explicație a dispariției dinozaurilor. Dinozaurii au trăit într-un climat tropical umed. Însă spre sfârșitul Mezozoicului, când au dispărut dinozaurii, planeta începuse să se răcească. Temperaturile scăzute au dus la formarea gheții la poli, iar oceanele au devenit mai reci.
Deoarece dinozaurii erau animale cu sânge rece, adică își obțineau căldura corpului de la soare, ei nu ar fi putut supraviețui într-un climat semnificativ mai rece. Totuși, unele specii cu sângele rece, așa cum sunt crocodilii, au reușit să supraviețuiască. În plus, schimbarea climatului ar fi durat zeci de mii de ani, oferindu-le dinozaurilor suficient timp pentru a se adapta.
Ceva a căzut din cer
În anul 1956, astronomul rus Joseph Shklovsky (1916-1985) a devenit primul om de știință care a considerat că extincția s-a datorat unui singur eveniment catastrofal, atunci când a emis ipoteza că o supernovă (explozia unei stele aflate pe moarte) a învăluit Pământul cu radiații care ar fi putut ucide dinozaurii. Încă o dată, problema teoriei a fost aceea de a explica de ce dinozaurii au dispărut și alte specii nu. De asemenea, oamenii de știință au spus că un astfel de eveniment ar fi lăsat dovezi pe suprafața Pământului – urme de radiații care să dateze din Cretacic. Nu a fost găsită nicio astfel de urmă.
Acum intră în scenă Luis Alvarez, inventator și pionier în domeniul radiațiilor și cercetării nucleare și câștigător al Premiului Nobel pentru fizică. Împreună cu fiul său, geologul Walter Alvarez, Luis Alvarez realiza cercetări în Italia, când a descoperit un strat gros de un centimetru bogat în iridiu la granița dintre Cretacic și Terțiar. Iridiul este rar pe Pământ, dar se găsește din abundență în spațiu.
Pe baza acestei descoperiri, cei doi oameni de știință au emis ipoteza că stratul subțire de iridiu s-ar fi depus în urma impactului planetei cu un asteroid masiv. Mai mult, acest impact ar fi putut cauza extincția dinozaurilor. La acea vreme, teoria lui Alvarez a fost ridiculizată. Totuși, încetul cu încetul, și alți oameni de știință au început să descopere iridiu în diferite locuri de pe glob, fapt care venea în sprijinul teoriei lui Alvarez. Dar încă nu fusese descoperit un crater de impact.
Această descoperire a fost făcută în anul 1991, când în Peninsula Yucatan din Mexic a fost identificat un crater cu diametrul de aproximativ 200 de kilometri. Acest crater a fost numit Chicxulub. Oamenii de știință cred că obiectul care a format acest crater aveau un diametru de circa 10 kilometri, a lovit planeta cu viteza de 65.000 de km/h și a eliberat o energie de două milioane de ori mai mare decât cea mai puternică bombă nucleară detonată vreodată. Căldura rezultată în urma impactului ar fi cuprins întreaga planetă, declanșând incendii la nivel global. Pământul ar fi fost învăluit în întuneric din cauza resturilor aruncate în atmosferă. Continentele ar fi fost măturate de tsunamiuri înalte de câțiva kilometri, înecând multe forme de viață. Undele de șoc ar fi declanșat cutremure și erupții vulcanice.
Întunericul rezultat ar fi durat mai multe luni, dacă nu chiar ani. Temperaturile globale ar fi ajuns în zona de îngheț, omorând plantele și lăsând erbivorele fără surse de hrană. O mare parte a dinozaurilor ar fi murit în câteva săptămâni. Carnivorele care se hrăneau cu erbivorele ar fi murit în 1-2 luni. Per total, pierderea de biodiversitate ar fi fost uriașă. Ar fi putut supraviețui doar mamiferele mici și necrofage, care se puteau ascunde în subteran.
Așadar, stratul de iridiu și craterul Chicxulub au reprezentat dovezi suficiente pentru a convinge oamenii de știință că teoria impactului cu un asteroid este credibilă. Ea putea explica multe lucruri ce nu puteau fi explicate de alte teorii.
Ce sunt dinozaurii?
Dinozaurii sunt un grup de reptile care au dominat Pământul timp de peste 140 de milioane de ani (160 de milioane de ani în unele părți ale lumii).
Dar, totuși, o teorie
Paleontologia rămâne o disciplină competitivă, chiar dacă misterul ei central pare să fi fost rezolvat. Acordul asupra dispariției dinozaurilor este departe de a fi unanim și continuă să fie găsite fosile care se adaugă la setul de cunoștințe despre modul în care au trăit și au murit aceste animale. Doar recent păsările au fost identificate ca fiind descendenți ai dinozaurilor, iar teoriile privind inteligența și comportamentul dinozaurilor continuă să se schimbe.
Chiar și adevăruri de mult stabilite, cum ar fi sângele rece al dinozaurilor, au redevenit subiecte de dezbatere. Teoria schimbărilor climatice încă mai influențează unii oameni de știință, care resping faptul că impactul cu un asteroid a fost singura cauză a extincției. Dovezile din straturile de lavă vechi de 65 de milioane de ani din India sugerează că un nor vulcanic gigant ar fi inițiat schimbările climatice globale care i-au amenințat pe dinozauri. Cercetările continue ale oamenilor de știință vor ajuta la conturarea unei imagine mai detaliate a planetei noastre în continuă schimbare și evoluție.
Sursa: History.com