Cuvântul „fosilă” provine din cuvântul latin ”fossus”, care înseamnă „dezgropat”. Aceasta se referă la faptul că fosilele sunt rămășițele vieții anterioare păstrate în rocă, sol sau chihlimbar. În general, rămășițele au fost cândva părțile dure ale unui organism, cum ar fi oasele și cochiliile, deși, în circumstanțe excepționale, țesuturile moi s-au fosilizat și ele. Există diferite tipuri de fosile, deoarece rămășițele pot fi conservate într-o varietate de moduri.
Urme fosilizate
Urmele fosilizate sunt dovezi conservate ale activității sau comportamentului unui animal, mai degrabă decât rămășițe ale animalului respectiv. Exemple de urme fosilizate sunt urmele de trilobiți, vizuinile nevertebratelor marine și coproliții de ihtiozauri (excremente fosilizate).
Fosile cu material organic fosilizat
Rămășițele de animale și plante pot trece printr-o varietate de modificări fizice și chimice în timpul fosilizării. Acest lucru duce la fosile cu diferite stiluri și grade de conservare a materiei organice:
- descompunere minimală, cu o oarecare pierdere a țesuturilor moi;
- conservarea unui schelet, cu modificări minime;
- îndepărtarea întregii materii organice, cu excepția carbonului, care rămâne sub formă de peliculă în rocă.
Fosile mineralizate
Aceste fosile se formează atunci când materia organică din rămășițe este înlocuită gradual cu minerale, proces care transformă rămășițele în ”rocă”. Exemple în acest sens sunt:
- înlocuirea materiei organice din oase cu minerale;
- înlocuirea cochiliei cu pirită;
- înlocuirea cochiliei cu opal;
- înlocuirea lemnului cu siliciu – lemn petrificat.
Amprente fosilizate
Fosilele se pot forma și atunci când rămășițele se descompun complet, dar lasă o amprentă în sediment. Amprentele pot fi ale formei exterioare sau ale spațiului intern (care se poate umple cu alte minerale sau sedimente). Exemple în acest sens sunt amprentele interne de trilobiți sau amoniți și amprentele externe de placodermi sau scoarță de copac.
Cum se formează fosilele?
Fosilele se formează atunci când un organism viu, cum este o plantă sau un animal, moare și este rapid îngropat în sedimente (noroi, nisip sau cenușă vulcanică). Țesuturile moi adesea se descompun, lăsând în urmă doar oasele și cochiliile (în circumstanțe speciale, țesuturile moi ale organsimului pot fi și ele conservate).
După ce organismul a fost îngropat, deasupra se pot acumula mai multe sedimente, cenușă vulcanică sau lavă, care, în cele din urmă, se pot transforma în rocă.
Sursa: Australian Museum