Roiul stelar deschis Pleiadele, cunoscut sub denumirea de Cele 7 Surori sau Messier 45 (iar în România, și sub denumirea de Cloșca cu pui), este vizibil de pe aproape orice parte a globului, de la Polul Nord până dincolo de capătul sudic al Americii de Sud.
Cunoscuta constelație Orion, mai exact Centura lui Orion, ne poate ajuta să identificăm Pleiadele pe cerul nopții. Dacă unim printr-o linie imaginară cele trei stele din Centura lui Orion, continuarea acestei linii ne va duce la steaua roșie și strălucitoare numită Aldebaran din Constelația Taurul și apoi către Pleiade.
Pe cerul emisferei nordice, Pleiadele sunt asociate cu sosirea iernii. Luna noiembrie este luna Pleiadelor, deoarece în această perioadă Pleiadele strălucesc din amurg până în zori. Însă roiul de stele poate fi observat pe cerul serii până în luna aprilie.
Roiul conține circa 3.000 de stele, dintre care 10-12 pot fi ușor observate cu ochiul liber, și se întinde pe 2 grade, adică echivalentul a patru diametre lunare aparente. Densitatea roiului este relativ redusă comparativ cu alte roiuri deschise. Vârsta sa a fost estimată la 100 de milioane de ani. Cele mai strălucitoare nouă stele din cadrul Pleiadelor (cele șapte surori și părinții lor) au o magnitudine cuprinsă între 2,86 și 5,44. Acestea sunt: Alcyone, Atlas, Electra, Maia, Merope, Taygete, Pleione, Celaeno și Asterope.
Denumirea stelei Aldebaran provine din cuvântul arab pentru „urmăritor” și se crede că face o referire la faptul că steaua pare a urmări întotdeauna Pleiadele pe cer. Ca regulă generală, Pleiadele răsar pe cerul estic înainte ca Aldebaran să răsară și apun pe cerul vestic înainte ca Aldebaran să apună. Sigura excepție se întâlnește la latitudinile îndepărtate ale emisferei sudice, ca de exemplu Țara Focului din America de Sud, unde Pleiadele răsar la puțin timp după Aldebaran.
Sursa: EarthSky.org