Tundra siberiană ar putea dispărea până în anul 2500, dacă emisiile de gaze cu efect de seră nu vor fi reduse în mod consistent. Chiar și potrivit celui mai bun scenariu, două treimi din acest peisaj, definit de sezonul de vegetație redus și de acoperirea cu ierburi, tufișuri, mușchi și licheni, ar putea dispărea, lăsând în urmă două fragmente separate de 2.500 km. Iar pe măsură ce permafrostul tundrei se topește, el ar putea elibera în atmosferă cantități uriașe de gaze cu efect de seră, accelerând încălzirea la nivel global.
Potrivit cercetătorilor, pierderea tundrei nu va fi doar o lovitură pentru biodiversitate și cultura umană, ci va înrăutăți și încălzirea Arcticii.
Creșterea temperaturilor arctice a progresat rapid în ultimele decenii, de aproximativ două ori mai repede decât pe restul globului. Între anii 1960 și 2019, temperaturile aerului au crescut cu aproape 4 grade Celsius în întreaga regiune arctică. Această căldură a redus întinderea gheții marine, dar afectează și zonele de uscat din Arctica. Una dintre aceste implicații este avansul către nord al pădurilor de lariță siberiene.
Încă nu se cunoaște cât de rapid aceste păduri vor înlocui ecosistemul de tundră, bogat în ierburi și tufișuri. Modificările pădurilor ca răspuns la schimbările climatice nu sunt aceleași pe tot globul. În unele regiuni, pădurile au avansat spre nord, iar în altele, ele au rămas statice sau chiar s-au retras.
Oamenii de știință au creat un model computerizat care evaluează toți cei 4.000 km de întindere ai tundrei siberiene. Modelul ia în considerare ciclul biologic al arborilor individuali: de la cât de departe își pot aceștia răspândi semințele, până la cât de bine pot ei crește în fața competiției cu alți arbori, la ratele de creștere în funcție de temperatură, la precipitații și la dezghețul permafrostului în timpul verii.
Cercetătorii au descoperit că, odată ce arborii încep să avanseze către nord din cauza încălzirii, ei fac acest lucru foarte repede – și probabil că nu se vor retrage dacă temperaturile ar coborî din nou. Dacă emisiile de dioxid de carbon ar fi reduse la zero până în anul 2100, iar creșterea temperaturii globale ar rămâne sub 2 grade Celsius, adoar 32,7% din tundra de astăzi ar rămâne până în anul 2500. Această fracțiune ar fi împărțită în două minitundre: una în Peninsula Ciukotsk din estul îndepărtat al Rusiei și alta în Peinsula Taimîr din nordul îndepărat al Rusiei.
O cascadă de schimbări
Dar chiar și acest scenariu sumbru ar putea fi imposibil de atins dacă nu se iau măsuri imediate, ceea ce înseamnă că efectul asupra tundrei ar putea fi mult mai rău. În ipoteza că emisiile de dioxid de carbon nu ar începea să scadă până în 2050 și s-ar înjumătăți până în 2100, până în anul 2500 larița ar acoperi întreaga tundră de astăzi, cu excepția a 5,7%, anihilând astfel întregul ecosistem.
Studiul nu a modelat direct ce s-ar putea întâmpla cu locuitorii tundrei, cum sunt renii, însă împărțirea populației în două regiuni izolate nu ar putea fi un lucru bun pentru specii, spun cercetătorii. În cursul anului, renii migrează de la nord la sud și invers; nu se cunoaște modul în care extinderea pădurilor ar putea afecta migrația și ciclul lor biologic.
Este posibil ca impacturile să fie resimțite și de oameni. Culturile indigene, cum sunt neneții din nord-vestul Siberiei, păstoresc și vânează renii.
Sursa: Live Science