Șoimul călător, cea mai rapidă pasăre din lume

publicat de Florin Mitrea
21 vizualizări
Șoim călător

Șoimul călător (Falco peregrinus) este cea mai rapidă pasăre din lume și cel mai rapid membru al regnului animal. Este un șoim mare, de dimensiunile unei ciori. Are spatele de culoare albastru-cenușiu, părțile inferioare sunt albe cu striații, iar capul este negru.

Șoimul călător este o pasăre de vânătoare des folosită datorită abilităților sale vânătorești dezvoltate, dresajului relativ facil, versatilității și disponibilității de creștere în captivitate. Este eficient asupra majorității speciilor de păsări de vânat, de la cele mai mici la cele mai mari.

Șoimul călător atinge viteze mai mari decât orice alt animal de pe planetă, de peste 320 km/h atunci când coboară în picaj pentru a ataca prada. Presiunea aerului la o astfel de viteză ar putea deteriora plămânii unei păsări, dar datorită adaptărilor speciale, șoimul este capabil să respire mai ușor în această situație. Pentru a-și proteja ochii, șoimul prezintă o a treia pleoapă, care răspândește lacrimile și curăță ochii de resturi.

Șoim călător
Șoimul călător. | Foto: RAWPIXEL (CC0)
Falco peregrinus

Șoimul călător

Regnul: Animalia
Încrengătura: Chordata
Clasa: Aves
Ordinul: Falconiformes
Familia: Falconidae
Genul: Falco
Specia: Falco peregrinus

Distribuție

Șoimii călători pot fi întâlniți aproape peste tot în lume, cu excepția regiunilor polare, a munților foarte înalți și a majorității pădurilor tropicale; principala masă mare de pământ lipsită de gheață de pe care aceste păsări lipsesc este Noua Zeelandă.

Șoimul călător trăiește de-a lungul lanțurilor muntoase, vârfurilor, văilor râurilor, coastelor și tot mai mult în orașe. El preferă habitatele deschise, de la tundră până la munții deșertici, inclusiv pajiștile, savanele, luncile și arbuștii.

În regiunile cu iarnă blândă, de obicei șoimii sunt rezidenți permanenți, iar unii indivizi, în special masculii adulți, rămân pe teritoriile de reproducere. Doar indivizii care se împerechează în climatul arctic migrează pe distanțe mai lungi în timpul iernii din emisfera nordică.

Habitate și stil de viață

Șoimii călători nu sunt pasări prea sociabile; în afara sezonului de reproducere, ei trăiesc solitari sau în perechi. Aceste păsări sunt active în timpul zilei, dar vânează în zori și amurg, când prada este foarte activă.

Șoimii au nevoie de spațiu deschis pentru vânătoare și își caută prada fie din înaltul cerului, fie de pe o cornișă înaltă. Odată ce prada a fost depistată, șoimii își încovoaie corpul, îndoindu-și coada și aripile și întinzându-și picioarele. De obicei, prada este lovită și capturată în aer; șoimii își lovesc prada cu piciorul strâns, amețind-o sau omorând-o pe loc, după care se întorc să o prindă din zbor. Dacă prada este prea grea pentru a fi transportată, șoimii o aruncă la pământ și o mănâncă acolo. Dacă ratează  lovitura inițială, ei își pot urmări prada în zbor.

De asemenea, șoimii călători pot surprinde și atrage prada în ambuscată pe pământ și, în cazuri rare, o pot chiar urmări pe sol.

Perechile reproducătoare pot vâna împreună, iar femela prinde adesea o pradă mai mare.

Dietă și hrană

Șoimul călător este o pasăre carnivoră și se hrănește aproape exclusiv cu păsări de mărime medie, cum sunt porumbeii, păsările de apă și păsările cântătoare. Ocazional, el poate vâna lilieci, șobolani, șoareci, iepuri de câmp, veverițe, reptile și insecte.

Comportament de împerechere

Șoimii călători sunt monogami. O pereche se formează pe viață și revine anual în același loc de cuibărit. În timpul sezonului de reproducere, aceste păsări sunt teritoriale, iar perechile se află, de obicei, la mai mult de un kilometru distanță una față de cealaltă.

Perechile efectuează un zbor de curtare care include o combinație de acrobații aeriene și zboruri în viteză. Masculul îi dă femelei prada pe care a prins-o.

În mod normal, șoimii cuibăresc pe marginile stâncilor. Femela alege locul de cuibărit, unde creează o adâncitură în solul afânat, nisip, pietriș sau vegetația moartă în care depune ouăle; nu adaugă alte materiale la construcția cuibului.

Depunerea ouălor are loc din februarie până în martie în emisfera nordică și din iulie până în august în emisfera sudică; subspecia australiană se poate reproduce până în noiembrie, iar populațiile ecuatoriale pot cuibări din iunie până în decembrie.

Femela depune 3-5 ouă albe cu pete roșii sau maro. Incubația durează între 29 și 33 de zile, iar clocitul este asigurat de către femelă; masculul poate ajuta și el în timpul zilei. După ecloziune, puii sunt acoperiți cu puf alb-crem și au picioarele disproporționat de mari. Ei se acoperă cu pene în 42-46 de zile și rămân dependenți de părinți până la două luni.

Șoimii călători ajung la maturitate reproductivă la vârstă de 1-3 ani, dar în populațiile mai mari se reproduc după vârsta de 2-3 ani.

Pui de șoim călător

Pui de șoim călător la vârsta de două zile. | Foto: CRISTOPHER NADARESKI/WIKIMEDIA COMMONS (CC BY 2.0)

Populație și amenințări

Șoimul călător a devenit o specie amenințată în multe zone din cauza utilizării pe scară largă a unor pesticide, în special DDT. De la interzicerea DDT-ului în anii 1970, populațiile și-au revenit, susținute și de protecția zonelor de cuibărit.

Șoimii călători mai pot fi omorâți de alte păsări răpitoare, cum sunt bufnițele. În unele areale, aceste păsări suferă de pe urma degradării habitatelor cauzate de defrișări, suprapășunat și arderile de vegetație. Activitățile umane, cum este alpinismul, reprezintă o altă sursă de perturbare a cuiburilor.

Potrivit Listei Roșii a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), populația totală de șoimi călători este de 100.000-499.999 de indivizi maturi. Populația europeană include 14.900-28.800 de perechi, ceea ce reprezintă echivalentul a 29.700-57.600 de indivizi maturi.

Per total, șoimul călător este clasificat drept specie neamenințată cu dispariția (specie nepereclitată) în Lista Roșie a IUCN, iar populațiile sale de astăzi rămân stabile.

Șoimii călători joacă un rol important în ecosistemul lor. Datorită obiceiurilor lor alimentare, aceste păsări controlează populațiile de pradă, cum ar fi porumbeii, guguștiucii și rațele.

Sursa: Animalia.bio

Din aceeași categorie

© 2022  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii