Vidrele de mare trăiau cândva pe toată coasta pacifică a Americii de Nord, din Oregon până în Mexic. Cu toate acestea, aceste creaturi drăguțe erau prețuite pentru blana lor și au fost vânate până la extincție în secolele al VIII-lea și al XIX-lea. Drept urmare, la începutul secolului trecut, populația de vidre de mare din California ajunsese la doar 50 de exemplare.
Eforturile de conservare depuse în ultimele decenii au permis populațiilor californiene de vidră de mare să se refacă parțial. Astăzi, în regiune se întâlnesc aproximativ 3.000 de exemplare. Un studiu recent aruncă o lumină asupra impactului refacerii populațiilor de vidră asupra ecosistemului local.
Vidrele de mare sunt prădători de top. Oamenii de știință au emis ipoteza că reintroducerea vidrelor ar avea, prin urmare, un impact mare asupra ecosistemului local, deoarece acestea ar prăda alte animale, creând perturbări de-a lungul lanțul trofic. În special, vidrele se hrănesc cu crabi, care, la rândul, lor mănâncă specii de Salicornia (plante halofile din familia Amaranthaceae, care cresc în mlaștini sărate, pe plaje și printre mangrove). Salicornia joacă un rol important în ecosistem, deoarece rădăcinile sale mențin malurile stabile și previn eroziunea. Fără nici un prădător care să suprime populația de crabi, aceștia mănâncă prea multă Salicornia, ceea ce provoacă erodarea malurilor și, în cele din urmă, distrugerea habitatului.
Vidrele de mare reduc eroziunea?
Prin urmare, oamenii de știință au fost interesați să vadă dacă reintroducerea vidrelor a dus la reducerea eroziunii. Pentru a răspunde la această întrebare, ei au monitorizat estuarul Elkhorn Slough din centrul Californiei timp de patru decenii. La începutul acestei perioade, vidrele au dispărut în regiune; astăzi, populația totalizează mai mult de 100 de indivizi. Oamenii de știință au descoperit că, pe măsură ce populația de vidre a crescut, populația de crabi a fost suprimată și eroziunea a fost redusă cu două treimi. Deci, da, vidrele de mare protejează coastele împotriva eroziunii.
Aceste constatări subliniază importanța eforturilor de conservare. În timp ce salvarea speciilor pe cale de dispariție este un obiectiv nobil în sine, nicio specie nu există în mod izolat. Animale precum vidra de mare au evoluat alături de ecosistemul lor de nenumărate generații; restaurarea populațiilor care au fost devastate de activitatea umană poate crea, prin urmare, efecte benefice, care să permită întregului ecosistem să prospere.