Racheta Artemis deschide o nouă eră a explorării spațiului

publicat de Florin Mitrea
6 vizualizări
Racheta Artemis 1

Racheta Artemis I a NASA a fost lansată de la Centrul Spațial Kennedy din Florida, S.U.A., în ziua de 16 noiembrie, la ora 6:47 GMT, atingând un punct de cotitură major în planurile agenției de a trimite astronauți înapoi pe Lună.

Lansarea a ridicat pe orbită o capsulă fără astronauți la bord, denumită Orion, și a inserat-o pe un curs care o va duce prin spatele Luni și o va aduce înapoi pe Pământ în 26 de zile. Zborul, cunoscut sub denumirea de Artemis I, va testa dacă racheta și capsula sunt capabile să transporte oamenii în siguranță, timp în care va desfășura unele experimente științifice.

Este pentru prima dată în ultima jumătate de secol când NASA lansează o rachetă suficient de puternică pentru a duce oamenii dincolo de orbita joasă a Pământului.

Zborul a fost amânat după două încercări eșuate, la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie, cauzate de probleme tehnice, inclusiv o scurgere de hidrogen lichid.

Un început simbolic

Pentru numeroși cercetătorii, Artemis I reprezintă începutul simbolic al unei noi ere de explorare a satelitului nostru natural. NASA a denumit acest zbor și cele care vor urma în onoarea Programului Apollo, care a trimis 12 astronauți pe suprafață lunară, între anii 1969 și 1972. În mitologia greacă, Artemis este zeița Lunii și sora geamănă a lui Apollo, zeul Soarelui.

Prin Programul Artemis, NASA își propune să stabilească o prezență umană pe termen lung pe Lună. Aceasta va începe printr-o serie de landere robotice, începând cu anul viitor, urmate de astronauți care vor ateriza la polul sudic selenar nu mai devreme de anul 2025. Apoi vor fi construite o stație spațială lunară și o bază lunară.

Astronauții care vor ajunge pe Lună vor studia gheața ascunsă în craterele de le polul sud selenar, ce nu a mai fost explorat niciodată. Acest lucru presupune colectarea de roci selenare, lucru pe care Statele Unite nu l-au mai realizat de la ultima misiune Apollo din anul 1972. Analiza rocilor de la polul sud al Lunii ar putea oferi indicii despre începuturile sistemului nostru solar.

Înapoi pe Lună

După finalul Programului Apollo, NASA s-a concentrat pe construirea și operarea navetelor spațiale, care au funcționat în perioada 1981 – 2011, precum și pe Stația Spațială Internațională, care este permanent ocupată din anul 2000.

Artemis I își propune să reprezinte o verificare de bază a sistemelor tehnice. Zborurile echivalente din cadrul Programului Apollo au dezvăluit probleme ce au trebuit rezolvate: de exemplu, Apollo 6, un zbor fără echipaj al rachetei Saturn V, efectuat în anul 1968, s-a confruntat cu oscilații imediat după lansare.

În timpul zborului Artemis I, capsula Orion se va îndrepta spre o orbită distant retrogradă deasupra Lunii. Aceasta o va duce la circa 64.000 km dincolo de Lună. În timpul călătoriei, operatorii capsulei vor verifica modul în care aceasta se comportă și răspunde la comenzi în spațiu. Apoi Orion va părăsi orbita lunară și se va întoarce pe Pământ, unde va ameriza în apele Oceanului Pacific, în largul coastelor Californiei.

Dacă totul decurge conform planului, următoarea lansare a rachetei, misiunea Artemis II, va avea loc nu mai devreme de anul 2024 și va transporta capsula cu echipaj uman în jurul Lunii. Apoi misiunea Artemis III va duce oamenii pe suprafața selenară. Costul fiecărei lansări a fost estimat la patru miliarde de dolari americani.

Sursa: Nature

Din aceeași categorie

© 2022  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii