Plantele modificate genetic nu sunt o soluție la schimbările climatice

publicat de Florin Mitrea
47 vizualizări
Plantele modificate genetic: cultură de porumb

Comisia Europeană a lansat o propunere, în iunie 2023, pentru a ridica restricțiile aplicate unui număr de plante produse prin tehnici de modificare genetică noi. Membrii U.E. încă nu au ajuns la un consens în acest sens, în ciuda insistențelor președenției spaniole. Dacă propunerea va fi aprobată, plantele modificate genetic ar fi tratate ca plantele obișnuite, fiind eliminată necesitatea unor teste de siguranță și a etichetării produselor din plante modificate genetic.

Chiar din momentul apariției tehnologiei, publicul european a refuzat să accepte orbește alimentele modificate genetic, în principal datorită îngrijorărilor privind controlul corporativ, sănătatea și mediul. De zeci de ani, companiile de biotehnologie încearcă să vândă în Europa plantele modificate genetic, însă majoritatea europenilor cred că aceste plante trebuie verificate și etichetate.

Propunerea privind limitarea unor restricții privind culturile modificate genetic a venit în contextul în care firmele de biotehnologie se pare că au convins Comisia Europeană că plantele modificate genetic ar fi necesare pentru a contracara efectele schimbărilor climatice. Companiile susțin că, prin îmbunătățirea rezistenței plantelor la secetă și a capacității lor de captare a carbonului, schimbarea climatului ar putea deveni o provocare mai puțin descurajantă.

Însă acest lucru pare a fi prea frumos pentru a fi adevărat și chiar așa este. Companiile de biotehnologie s-au folosit de îngrijorările tot mai mari în privința schimbărilor climatice pentru a influența Comisia Europeană prin intermediul unei campanii bine orchestrate de lobby.

Obiectivele climatice ca strategie de relații cu publicul

În anul 2018, Curtea Europeană a decis că plantele produse prin tehnici de modificare genetică trebuie reglementate ca orice alt organism modificat genetic. De atunci, companiile de biotehnologie și centrele lor de cercetare asociate s-au lansat într-o campanie prin care să convingă Comisia că este nevoie de o legislație complet nouă pentru plantele modificate genetic.

Primul pas în această direcție a fost să redenumească tehnica utilizată pentru a se distanța de termenul infam de „modificare genetică”. Companiile au început să utilizeze termeni mai inocenți, precum editare genetică sau încrucișare de precizie.

Apoi au susținut că tehnicile utilizate nu diferă prea mult de ceea ce se întâmplă în natură, fiind considerate doar o versiune mai avansată a proceselor naturale. Companiile s-au folosit de acest argument pentru a elimina necesitatea de etichetare, care reprezintă o barieră în calea vânzării produselor modificate genetic în contextul ostilității publicului.

În al treilea rând, companiile s-au folosit de urgența reprezentată de schimbările climatice pentru a susține că nu ne permitem să mai pierdem timpul cu efectuarea de diferite teste și verificări de siguranță. Ele au susținut că aceste teste pun piedică inovațiilor în domeniu chiar într-o perioadă de accelerare a schimbării climatului.

Această abordare a companiilor de biotehnologie prezintă unele lacune. Termenii de „editare genetică” sau „încrucișare de precizie” ar putea părea mai liniștitori, însă ei sunt doar termeni de marketing și nu spun nimic despre acuratețea tehnicilor folosite și potențialele lor efecte negative.

Studiile au demonstrat că noile tehnici genetice pot altera trăsăturile unei specii până la un nivel care ar deveni imposibil sau puțin probabil de atins prin încrucișarea convențională. De asemenea, ele pot declanșa modificări neintenționate substanțiale la nivelul materialului genetic al plantelor.

Însă, probabil cel mai important argument este acela că plantele modificate genetic nu constituie soluția la criza climatică. Ele reprezintă o soluție falsă care pornește de la o întrebare greșită.

Promisiuni false

Se știe foarte bine că modelele agricole actuale contribuie semnificativ la schimbările climatice . Iar dezvoltarea culturilor modificate genetic este controlată chiar de către acei giganți agro-chimici care au pus bazele și susțin această formă de agricultură. Companii precum Corteva și Bayer se află în fruntea cursei pentru patentarea noilor tehnici de modificare genetică și a produselor rezultate.

Exemple clasice în acest sens sunt patentele pentru soia cu conținut crescut de proteine, porumb glutinos sau orez tolerant la erbicide. Aceste culturi sunt concepute pentru un model agricol centrat pe cultivarea la scară largă în cadrul unor culturi unice, destinate pieței globale. Această formă de agricultură se bazează pe cantități impresionante de combustibili necesare pentru distribuție și creează dependența fermierilor de mașinării grele, pesticide și îngrășăminte chimice (derivate din combustibili fosili).

Studiile au arătat că acest model agricol duce la epuizarea solului și la pierderea biodiversității. De asemenea, crește vulnerabilitatea la boli și dăunători, necesitând dezvoltarea unor noi pesticide și erbicide, potențial mai toxice.

Chiar dacă firmele de biotehnologie se folosesc de cartea schimbărilor climatice, doar o mică proporție a plantelor modificate genetic sunt proiectate pornind de la preocupări legate de climat. De fapt, caracteristicile climatice ale multor culturi sunt îndoielnice. Modificări precum creșterea duratei de valabilitate sau sporirea rezistenței la transport sunt destinate, mai degrabă, să ușureze operațiunile sistemului nostru alimentar nesustenabil.

În loc de a întări un model agricol deja nesustenabil, obiectivul ar trebui să fie refacerea a ceea ce agricultura industrializată a distrus: stilul de viață al fermierilor, biodiversitatea și sănătatea solului. Doar atunci se vor crea condiții optime pentru producția de hrană fără a pune o presiune prea mare pe mediul înconjurător.

Plătirea prețului

Companiile de biotehnologie pledează pentru a politică de netestare, argumentând că noile plante modificate genetic sunt sigure. Și chiar de aici rezultă problema: legislația propusă de Comisia Europeană elimină posibilitatea de a verifica dacă acest lucru este adevărat.

Problemele de mediu și sănătate sunt rezultatul unor cauze complexe și de multe ori invizibile. Dacă trasabilitatea și etichetarea nu vor fi obligatorii, atunci va fi foarte dificil de urmărit orice ce efect advers înapoi până la originea sa.

În final, oamenii și întreaga planetă vor plăti prețul atunci când plantele modificate genetic netestate vor pătrunde în mediu și în lanțul alimentar.

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii