Adrenalina sau epinefrina este un hormon eliberat de glandele suprarenale, iar acțiunea sa principală, împreună cu noradrenalina, este de a pregăti organismul pentru stres.
Adrenalina și noradrenalina sunt doi mesageri chimice separați, dar înrudiți. Ei sunt produși de zona medulară a glandelor suprarenale, iar noradrenalina este produsă și de unele celule nervoase (neuroni). Cele două substanțe sunt eliberate în fluxul sanguin și servesc ca mediatori chimici (hormoni) și, de asemenea, transmit impulsurile nervoase către diferite organe (neurotransmitători).
Rolul adrenalinei
Adrenalina îndeplinește numeroase roluri, în funcție de tipul celulelor asupra cărora acționează. Cu toate acestea, efectul general al adrenalinei este de a pregăti organismul pentru perioada de stres.
Acțiunile principale ale adrenalinei includ creșterea ritmului cardiac, creșterea tensiunii arteriale, intensificarea respirației, dilatarea pupilelor, reducerea sensibilității la durere, îmbunătățirea vederii, auzului și a altor simțuri, încetinirea digestiei, redistribuirea sângelui către mușchi și modificarea metabolismului, astfel încât să fie maximizat aportul de oxigen și nutrimente în corp și nivelul glucozei din sânge (în principal pentru creier).
Noradrenalina, un hormon înrudit, este eliberată în principal de terminațiile nervoase ale sistemului nervos vegetativ, dar și de zona medulară a glandelor suprarenale (în cantități mici). Există un nivel scăzut continuu de activitate a sistemului nervos simpatic, care are ca rezultat eliberarea noradrenalinei în circulație, dar secreția de adrenalină este crescută în perioadele de stres acut și cronic.
Controlul secreției de adrenalină
Adrenalina este eliberată în principal prin activarea nervilor de la nivelul glandelor suprarenale. Acest proces are loc relativ rapid, în câteva minute de la instalarea stării de stres. După ce starea de stres se termină, impulsurile nervoase de la nivelul glandelor suprarenale se reduc în intensitate, iar secreția de adrenalină încetează.
Stresul stimulează, de asemenea, secreția hormonului adrenocorticotrop (ACTH) la nivelul hipofizei, care promovează producția de cortizol la nivelul cortexului suprarenal. Acest hormon steroid este important în modificarea metabolismului corpului în condițiile stresului pe termen lung (cronic).
Deficiențe ale secreției de adrenalină
Supraproducția de adrenalină este întâlnită frecvent. Exercițiile fizice cresc nivelurile de adrenalină temporar. Mulți oameni sunt expuși unor situații de stres, deci mulți suntem familiarizați cu simptomele tipice ale eliberării adrenalinei: creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, stare de anxietate, transpirație excesivă și palpitații. Totuși, acesta este răspunsul normal al organismului față de starea de stres. Odată cu dispariția stării de stres acut, simptomele dispar și ele rapid, deoarece secreția în exces a adrenalinei încetează. Cu toate acestea, în situațiile în care starea de stres persistă, cortizolul, adrenalina și noradrenalina continuă să fie produse, fapt care poate avea ca rezultat creșterea tensiunii arteriale, dureri de cap și creșterea în greutate.
Unele persoane obeze și cu apnee obstructivă în somn netratată (o afecțiune în care respirația se oprește pentru perioade scurte în timpul somnului) pot fi expuse la niveluri ridicate de noradrenalină și adrenalină în fiecare noapte, în timp ce se chinuie să respire; acest lucru ar putea juca un rol în apariția tensiunii arteriale ridicate la astfel de persoane.
Foarte rar, supraproducția de adrenalină/noradrenalină poate fi cauzată de o tumoare suprarenală denumită feocromocitom sau de un paragangliom (dacă tumoarea este localizată în afara glandelor suprarenale, dar de-a lungul nervilor sistemului nervos simpatic din cutia toracică și abdomen). Simptomele acestor tumori pot fi cele tipice excesului de adrenalină, cu un caracter intermitent, însă, în unele cazuri, ele pot fi foarte ușoare și greu de sesizat. În alte cazuri, simptomele pot fi reprezentate de înroșirea feței, transpirație abundentă, dureri de cap, bătăi rapide ale inimii și anxietate. Tratamentul pentru feocromocitom este intervenția chirurgicală, iar înainte de aceasta sunt necesare medicamente pentru controlul tensiunii arteriale.
Producția de prea puțină adrenalină este ceva neobișnuit, chiar dacă am pierde ambele glande suprarenale în urma unei boli sau intervenții chirurgicale, deoarece 90% din noradrenalina din corp este secretată de sistemul nervos (iar noradrenalina îndeplinește funcții similare cu cele ale adrenalinei). Prin urmare, „deficiența de adrenalină” nu apare ca o tulburare medicală, cu excepția unei deficiențe genetice extrem de rare a enzimelor implicate în sinteza catecolaminelor (adrenalina și noradrenalina fac parte din grupul catecolaminelor).
Utilizarea medicală a adrenalinei
Adrenalina este utilizată în tratamentul reacțiilor alergice care pun viața în pericol (anafilaxie), atunci când tensiunea arterială este foarte scăzută, pentru a opri sângerarea și atunci când inima încetează brusc să mai bată.
Sursa: YourHormones.info