Explozia care a afectat gazoductul Nord Stream a dislocat toxinele din sedimentele de pe fundul mării, la niveluri suficient de ridicate pentru a amenința viețuitoarele marine mai mult de o lună, potrivit unui articol recent publicat în revista Nature.
În septembrie anul trecut, o serie de patru explozii a provocat mai multe rupturi în gazoductele Nord Stream 1 și 2, în apropierea insulei daneze Bornholm din Marea Baltică, ducând la eliberarea a peste 100.000 de tone de metan în apa mării și în atmosferă. Încă nu este clar cine se află în spatele acestor explozii, însă cele mai recente speculații sugerează că un grup pro-ucrainean ar fi responsabil.
În afară de cantitatea mare de metan (un gaz cu un efect de seră deosebit de puternic) eliberată, exploziile au agitat și sedimentele de pe fundul mării și le-au dispersat în masa de apă. Exploziile au avut loc în vecinătatea unui depozit istoric de reziduuri chimice din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, inclusiv compuși cu arsen. Drept urmare, o echipă de cercetători condusă de Universitatea Aarhus din Danemarca a încercat să afle cum ar putea fi afectată viața marină de către aceste substanțe chimice.
Impactul exploziei
Pentru a determina impactul exploziilor, fiecare fiind estimată la circa 500 kg de TNT, cercetătorii au utilizate datele privind monitorizarea sedimentelor de pe fundul mării și modelări hidrologice ale transportului sedimentelor. Modelările pe computer au arătat că exploziile, care au avut loc la o adâncime de aproximativ 70 de metri, au dislocat până la 250.000 de tone de sedimente, care au ajuns la 30 de metri sub nivelul suprafeței mării.
Cercetătorii au studiat concentrațiile diverșilor contaminanți din sediment, inclusiv biocidul tributiltin (TBT), metalele grele și chimicalele utilizate ca arme chimice în timpul războiului. Pentru fiecare contaminant în parte, echipa a calculat posibilitatea de bioacumulare și limita de toxicitate a sedimentului. O apă de mare cu un conținut de 5,8 mg de sediment per litru a fost considerată ca nocivă pentru viețuitoarele marine.
Oamenii de știință au constatat că substanțele contaminante din sedimente, inclusiv plumbul și TBT (un perturbator endocrin utilizat pentru protejarea carenei vapoarelor) au reprezentat cea mai mare parte a toxicității. Plumbul și TBT erau responsabile de 75% din toxicitate.
Sedimentele dislocate de explozia gazoductului Nord Stream 1 conțineau contaminanți care au depășit limita de siguranță timp de 15 zile, la adâncimi între 95 și 53 de metri. În cazul gazoductului Nord Stream 2, limita de siguranță a fost depășită timp de 34 de zile, la adâncimi cuprinse între 78 și 42 de metri. În total, explozia a contaminat 11 kilometri cubi de apă de mare timp de peste o lună.
O modelare impresionantă
Impactul contaminanților asupra vieții marine nu va fi cunoscut în totalitate timp de luni, dacă nu chiar ani de zile. Însă cercetătorii sunt îngrijorați pentru unele dintre animalele din regiune. Zona este cunoscută pentru reproducerea codului, iar persistența unor concentrații ridicate de compuși toxici ar putea avea un impact semnificativ asupra populațiilor acestui pește.
Prezența TBT este și ea nocivă pentru aceste animale. Exploziile au avut loc la sfârșitul sezonului de depunere a icrelor, iar ouăle plutesc la adâncimi afectate de sedimentul dislocat. Greutatea sedimentului ar putea constitui și ea o problemă pentru ouă, deoarece depunerea sedimentului dislocat pe fundul mării ar putea antrena și aceste ouă, scoțându-le din zona optimă de dezvoltare înainte de eclozare.
Alte animale potențial afectate sunt marsuinii, a căror populație din Marea Baltică a fost estimată la doar 500 de exemplare. Este posibil ca exploziile să fi afectat auzul marsuinilor, perturbând-le astfel capacitatea de comunicare.
Sursa: Nature