Cercetătorii suedezi au identificat asemănări între două tipuri de particule care transportă grăsimi prin sânge: lipoproteinele bogate în trigliceride și lipoproteina(a). Proteinele asociate acestor particule indică posibile mecanisme comune prin care inflamația poate contribui la deteriorarea vaselor de sânge cauzată de colesterolul rău. Descoperirea ar putea ajuta la dezvoltarea unor metode mai precise de evaluare și prevenire a bolilor cardiovasculare, însă sunt necesare cercetări suplimentare.
Colesterolul LDL, cunoscut în mod obișnuit drept „colesterolul rău”, este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru bolile cardiovasculare. Atunci când concentrația sa în sânge este prea mare, colesterolul se poate acumula în pereții arterelor, contribuind la formarea plăcilor de aterom. În timp, aceste depuneri îngustează vasele de sânge și pot favoriza apariția infarctului miocardic sau a accidentului vascular cerebral.
Medicamentele care reduc colesterolul LDL au schimbat radical prevenția cardiovasculară. Totuși, există o întrebare la care cercetătorii încearcă încă să găsească un răspuns complet: de ce unii oameni continuă să dezvolte boli coronariene chiar și după ce nivelul colesterolului LDL a ajuns la valorile recomandate?
O parte a explicației ar putea fi legată de alte particule care transportă grăsimi prin sânge și de efectele lor asupra pereților arterelor. Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Tehnologică Chalmers din Suedia sugerează că două dintre aceste particule ar putea influența sănătatea cardiovasculară prin mecanisme biologice care depășesc simpla acumulare a colesterolului.
Rezultatele aduc în prim-plan un posibil element important al relației dintre colesterolul rău și bolile de inimă: inflamația și interacțiunea dintre lipoproteine și sistemul imunitar.
Nu toate particulele care transportă grăsimi acționează la fel
Colesterolul nu se deplasează liber prin sânge în cantități importante, ci este transportat în principal de particule numite lipoproteine. Acestea conțin lipide și proteine și au rolul de a distribui grăsimile către țesuturile care au nevoie de ele sau de a le transporta către organele implicate în metabolizarea lor.
Printre cele mai cunoscute se numără lipoproteinele cu densitate joasă, LDL, asociate cu transportul colesterolului către țesuturi și cu formarea plăcilor de aterom atunci când particulele se acumulează în pereții arterelor.
Studiul suedez a analizat însă și alte două categorii de lipoproteine: particulele bogate în trigliceride, denumite TRL, și lipoproteina(a), cunoscută sub prescurtarea Lp(a).
Particulele TRL transportă în special trigliceride, un alt tip de grăsime prezent în sânge. Ele includ, printre altele, chilomicronii și lipoproteinele cu densitate foarte joasă, VLDL, precum și particule rezultate din transformarea acestora în circulație.
Lp(a) este o particulă înrudită structural cu LDL, dar care conține suplimentar o proteină numită apolipoproteina(a). Nivelul său din sânge este influențat în mare măsură de moștenirea genetică, iar valorile crescute sunt asociate cu un risc cardiovascular mai mare.
Trei tipuri de particule transportatoare de grăsimi (lipoproteine) ce pot depune colesterol în pereții vaselor de sânge. Trăsătura lor comună este prezența apolipoproteinei B la suprafața acestor particule. | Ilustrație: JAKUB MORZE/CHALMERS UNIVERSITY OF TECHNOLOGY
Toate aceste particule pot contribui la ateroscleroză, însă efectele lor nu sunt identice. Cercetările anterioare ale aceleiași echipe au indicat că numărul particulelor care conțin apolipoproteina B poate ajuta la estimarea riscului cardiovascular și că TRL și Lp(a) ar putea avea efecte nocive mai mari per particulă decât LDL.
Această observație sugerează că simpla măsurare a colesterolului LDL nu descrie întotdeauna toate mecanismele care contribuie la riscul unei persoane.
Aproape 3.000 de proteine analizate în sângele a 35.000 de persoane
Pentru a înțelege mai bine aceste mecanisme, echipa de la Universitatea Tehnologică Chalmers a analizat probe de sânge provenite de la aproximativ 35.000 de participanți din baza de date UK Biobank, care nu aveau antecedente de boli cardiovasculare la momentul inițial. Cercetătorii au măsurat aproape 3.000 de proteine din sânge și au corelat rezultatele cu informații genetice și cu date medicale urmărite pe termen lung.
Abordarea folosită se numește proteomică și presupune studierea proteinelor, a abundenței lor și a relațiilor dintre ele. Dacă genomul oferă informații despre instrucțiunile genetice ale organismului, proteomul reflectă mai direct o parte dintre procesele biologice aflate în desfășurare.
Proteinele participă la numeroase funcții: transportul substanțelor, comunicarea dintre celule, apărarea imună și repararea țesuturilor. Modificările nivelurilor lor pot oferi indicii despre procesele asociate cu dezvoltarea unei boli.
În acest caz, cercetătorii au urmărit să identifice tipare proteice asociate cu diferite clase de lipoproteine și să determine dacă aceste tipare ar putea explica de ce riscul cardiovascular persistă la unele persoane chiar și atunci când colesterolul LDL este redus.
Analiza nu s-a limitat, așadar, la cantitatea de colesterol din sânge. Ea a încercat să surprindă și reacțiile biologice care ar putea apărea în jurul particulelor ce transportă grăsimi.
Legătura neașteptată dintre lipoproteina(a), trigliceride și inflamație
Una dintre observațiile importante ale studiului a fost asemănarea dintre tiparele de proteine asociate particulelor TRL și lipoproteinei(a), Lp(a). Deși cele două categorii de lipoproteine sunt diferite ca structură și compoziție, cercetătorii au identificat suprapuneri ale semnăturilor proteice asociate cu efecte potențial dăunătoare asupra organismului.
Mai exact, unele dintre proteinele identificate erau asociate cu atragerea celulelor imunitare. Aceste celule participă în mod normal la apărarea organismului, dar activarea lor persistentă în pereții arterelor poate contribui la întreținerea inflamației și la modificarea structurii vaselor de sânge.
Inflamația are un rol complex în ateroscleroză. Atunci când particulele care conțin lipide pătrund și se acumulează în peretele arterial, organismul poate declanșa un răspuns imun. În anumite condiții, acest răspuns contribuie la dezvoltarea și evoluția plăcilor de aterom, care pot deveni instabile și se pot rupe, favorizând formarea unui cheag de sânge.
Asemănările descoperite între TRL și Lp(a) sugerează că aceste particule ar putea influența unele dintre aceleași căi inflamatorii și procese care afectează vasele de sânge.
Este important de subliniat că rezultatele nu demonstrează că toate aceste proteine provoacă direct boala. Ele identifică asocieri biologice care pot orienta experimentele viitoare și pot ajuta la clarificarea mecanismelor implicate.
Ce înseamnă descoperirea pentru persoanele cu colesterolul rău scăzut?
Reducerea colesterolului LDL rămâne una dintre cele mai importante măsuri de prevenire a bolilor cardiovasculare. Studiul nu contrazice acest principiu și nu sugerează că tratamentele existente ar trebui abandonate. Dimpotrivă, el încearcă să explice de ce beneficiile obținute prin scăderea LDL nu elimină în toate cazurile riscul de infarct sau de alte evenimente cardiovasculare.
Riscul unei persoane este influențat de mai mulți factori, printre care tensiunea arterială, fumatul, diabetul, vârsta, istoricul familial și alte caracteristici ale metabolismului lipidic. În acest context, nivelul lipoproteinei(a) și al trigliceridelor poate furniza informații suplimentare, în funcție de situația clinică.
Lp(a) prezintă un interes deosebit deoarece concentrația sa este determinată în mare măsură genetic și nu este redusă în mod semnificativ prin aceleași intervenții care scad LDL. În schimb, trigliceridele pot fi influențate de factori precum alimentația, consumul de alcool, greutatea corporală, activitatea fizică și anumite afecțiuni metabolice. Aceste diferențe arată de ce evaluarea riscului cardiovascular nu se poate rezuma întotdeauna la o singură valoare dintr-un buletin de analize.
Totuși, studiul nu stabilește că toate persoanele cu LDL scăzut trebuie să efectueze automat teste suplimentare pentru fiecare lipoproteină. Decizia de a măsura Lp(a), trigliceridele sau alți indicatori trebuie luată în funcție de riscul individual și de recomandările medicului.
De la descoperirea mecanismelor la prevenția personalizată
Una dintre perspectivele cele mai interesante ale cercetării este posibilitatea de a identifica ținte terapeutice dincolo de reducerea colesterolului LDL. Dacă studiile viitoare vor confirma că anumite proteine și căi inflamatorii contribuie direct la efectele nocive ale particulelor TRL și Lp(a), acestea ar putea deveni puncte de plecare pentru dezvoltarea unor strategii de prevenție mai bine adaptate fiecărui pacient.
În loc să se concentreze exclusiv asupra cantității de colesterol transportate prin sânge, cercetătorii ar putea urmări și modul în care diferitele particule interacționează cu celulele imunitare și cu țesuturile vasculare. O asemenea abordare ar putea contribui, în viitor, la o medicină cardiovasculară mai precisă, în care tratamentul este ales în funcție de mecanismele predominante la fiecare persoană.
Deocamdată, însă, descoperirea reprezintă o etapă în înțelegerea bolii, nu o nouă terapie disponibilă. Va fi necesar să se stabilească dacă proteinele identificate au un rol cauzal, dacă măsurarea lor îmbunătățește predicția riscului și dacă intervențiile asupra acestor mecanisme reduc efectiv numărul evenimentelor cardiovasculare.
Sursa: SciTechDaily