Bolile de inimă – tipuri, prevenire și tratament

publicat de Florin Mitrea
56 vizualizări
Bolile de inimă

Bolile de inimă sau bolile cardiovasculare cuprind o serie de afecțiuni, printre care se numără bolile de sânge (cum este boala coronariană), problemele cu ritmul cardiac (aritmiile) și afecțiunile cardiace congenitale. Ele reprezintă principala cauză a morții la bărbați și femei în Statele Unite.

„Inima este un organ fascinant și complex, care funcționează ca o pompă ce împinge sângele în tot corpul”, spune dr. Daniel Sado, consultant pe probleme de cardiologie la HCA Healthcare UK. „Pentru a funcționa în acest fel, structurile-cheie ale inimii sunt mușchiul cardiac, arterele coronare și valvele cardiace, contracțiile mușchiului inimii fiind controlate prin semnale electrice”. Inima bate, în medie, de 100.000 de ori în fiecare zi.

Tipuri și simptome ale bolilor cardiace

Boala coronariană este cea mai frecventă afecțiune cardiacă din Statele Unite. Apare atunci când colesterolul se depune pe pereții interiori ai arterelor, formând o placă ce micșorează spațiul prin care circulă sângele – afecțiune denumită ateroscleroză. Reducerea diametrului interior al arterei poate deveni suficient de gravă pentru a produce dureri în piept și dificultăți în respirație – angină pectorală – sau poate bloca în totalitate vasul de sânge, ducând la infarct.

O altă cauză a bolilor de inimă este aritmia, o afecțiune în care inima bate prea repede (tahicardie), prea lent (bradicardie) sau în mod neregulat. Simptomele acestei boli pot include o senzație de fâlfâit în piept, bătăi accelerate ale inimii, bătăi lente ale inimii, durere sau disconfort în piept, dificultăți în respirație, amețeli și leșin.

Bolile de inimă pot fi cauzate de probleme cu care o persoană se naște, denumite malformații cardiace congenitale. La copii, simptomele acestor boli pot include colorarea pielii în gri-pal sau albastru (cianoză), umflarea picioarelor sau a abdomenului, umflături în jurul ochilor și dificultăți în respirație în timpul hrănirii sugarilor.

Malformațiile cardiace congenitale mai puțin grave pot rămâne nediagnosticate până la vârsta adultă. Acestea nu pun imediat viața în pericol, iar simptomele pot include dificultăți în respirație și oboseală în timpul activității fizice, precum și umflarea mâinilor, gleznelor și a picioarelor.

Alte forme de boli cardiace pot fi cauzate de slăbirea mușchiului inimii, infecții ale inimii sau afecțiuni ale valvelor cardiace.

Cum sunt diagnosticate bolile de inimă?

Un atac de cord este indicat prin cinci simptome: dureri la nivelul maxilarului, gâtului sau spatelui, durere în braț sau umăr, dureri în piept, amețeli sau slăbiciune și dificultăți în respirație. Simptomele bolilor de inimă pot fi diferite la femeie și bărbat. Bărbații acuză adesea dureri în piept, în timp ce femeile acuză dificultăți în respirație, grețuri și oboseală.

Există o serie de factori de risc asociați cu bolile de inimă. Unii sunt legați de istoricul familial sau de vârstă (dacă o persoană este în vârstă sau are rude cu boli cardiace, atunci riscul este mai crescut), însă alții pot fi controlabili.

Cel mai des întâlnit sfat privind prevenirea bolilor cardiovasculare este stoparea fumatului, efectuarea de activitate fizică și adoptarea unei diete sărace în colesterol și sare – colesterolul este sursa plăcilor din interiorul arterelor, iar sarea determină creșterea tensiunii arteriale. Se recomandă, de asemenea, reducerea consumului de acizi grași saturați, care provin din grăsimile și uleiurile de origine animală, și al consumului de grăsimi „trans”, întâlnite în uleiul vegetal.

Diabetul poate crește riscul de boli de inimă cu până la 100%, deoarece nivelurile ridicate de glucoză din sânge permit depozitelor de grăsimi să rămână în artere, putând astfel crea blocaje la nivelul inimii.

Bolile de inimă pot fi prevenite?

În afară de schimbările din stilul  de viață, unele tratamente pot ajuta la prevenirea bolilor de inimă. Multe dintre aceste medicamente determină scăderea nivelului colesterolului.

Există două tipuri de colesterol. Colesterolul LDL (o lipoproteină care conține 60-70% din colesterolul seric total) este adesea denumit „colesterolul rău”, deoarece se acumulează pe pereții vaselor sanguine și le blochează. Pe de altă parte, colesterolul HDL, denumit și „colesterolul bun”, este responsabil de transportul colesterolului LDL de la organe la ficat, un este filtrat și înlăturat din fluxul sanguin.

În mod normal, nivelul de colesterol HDL trebuie să fie peste 40 de miligrame pe decilitrul de sânge, iar nivelul colesterolului LDL trebuie să fie sub 100 de miligrame pe decilitrul de sânge.

Unele medicamente care îmbunătățesc nivelurile colesterolului acționează prin reducerea producției de colesterol la nivelul ficatului și accelerarea înlăturării colesterolului LDL din fluxul sanguin. O altă clasă de medicamente pentru reducerea colesterolului sunt sechestranții de acizi biliari. Aceștia îndepărtează acizii biliari din corp. Deoarece organismul sintetizează acești acizi din colesterolul LDL, mai mult colesterol LDL va fi degradat pentru a-i înlocui.

Niacina și fibrații reprezintă altă clasă de medicamente pentru îmbunătățirea nivelurilor de colesterol. Ambele cresc nivelul colesterolului HDL, iar niacina reducă nivelul de colesterol LDL.

Cum sunt tratate bolile de inimă?

Bolile de inimă pot fi tratate și prin intervenții chirurgicale, cum este angioplastia coronariană. Prin această procedură, în vasul de sânge afectat este introdus un balon, pentru a împinge înspre lateral placa ce îl afectează. Uneori, această procedură este însoțită de plasarea unui stent – un tub conceput pentru a menține vasul de sânge deschis.

Sursa: Live Science

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii