Un crocodil dispărut a fost descoperit în rocile Sfinxului din Giza

Privind Sfinxul din Giza, este greu de imaginat că locul în care se află monumentul a fost cândva marginea unei lumi marine. Însă  istoria geologică a nordului Africii este mult mai spectaculoasă decât peisajul actual al deșertului.

În urmă cu aproximativ 45 de milioane de ani, în Eocen, regiunea în care astăzi se află Cairo făcea parte dintr-un peisaj foarte diferit. O mare puțin adâncă, asociată cu Oceanul Tethys, acoperea zone întinse din ceea ce avea să devină nordul Africii și sudul Europei. Apele sale găzduiau pești, rechini, mamifere marine și numeroase reptile.

Printre acestea se aflau și gaviali, crocodilieni specializați în capturarea peștilor. Spre deosebire de crocodilii cu bot lat, aceștia au boturi lungi și înguste, prevăzute cu numeroși dinți subțiri și ascuțiți.

În acest mediu a trăit Herugavialis cairensis, cu mult înainte ca Egiptul faraonic să existe și cu zeci de milioane de ani înainte ca oamenii să înceapă să transforme calcarul din această regiune în monumente.

Fosila a fost descoperită acum aproape 100 de ani

Povestea lui Herugavialis cairensis nu începe însă în 2026. Craniul fosil a fost descoperit în anii 1920, în formațiunea geologică Mokattam, în apropiere de Cairo. În 1927, fosila a fost descrisă și atribuită genului Tomistoma, grupul din care face parte gavialul fals (Tomistoma schlegelii), o specie care trăiește astăzi în Asia de Sud-Est.

La prima vedere, clasificarea părea plauzibilă. Însă pe măsură ce paleontologii au acumulat noi informații despre evoluția gavialilor și a rudelor lor, poziția acestei fosile în arborele evolutiv a devenit tot mai greu de explicat.

Dacă animalul ar fi fost într-adevăr un reprezentant al genului Tomistoma, povestea sa evolutivă ar fi ridicat întrebări dificile. De ce se găsea în Egipt o rudă atât de apropiată de singurul tomistomid modern, aflat astăzi la mii de kilometri distanță, în Asia de Sud-Est? Răspunsul a apărut abia după aproape un secol.

Scanarea craniului a dezvăluit un animal diferit

În 2023, paleontologul Paul Burke, pe atunci doctorand la University College London, a analizat fosila în detaliu împreună cu colegii săi. Cercetătorii nu s-au limitat la aspectul exterior al craniului. Au folosit metode moderne de imagistică tridimensională, inclusiv raze X și reconstrucții CT, pentru a examina structurile interne ale acestuia.

Aceste detalii sunt extrem de importante în paleontologie. Două animale pot avea cranii asemănătoare la exterior, dar diferențele din interiorul cutiei craniene, al cavităților nazale sau din arhitectura oaselor pot dezvălui relații evolutive complet diferite.

Comparația cu fosile și exemplare actuale de gaviali a arătat că fosila egipteană nu aparținea genului Tomistoma. Ea reprezenta un gen necunoscut până atunci. Cercetătorii l-au numit Herugavialis, iar numele speciei este Herugavialis cairensis.

Numele nu a fost ales întâmplător. „Heru” face referire la Horus, zeul egiptean asociat cu imaginea care, potrivit unor interpretări, ar fi stat la baza simbolismului Sfinxului. Astfel, noul crocodilian a primit un nume care face legătura directă cu una dintre cele mai cunoscute monumente ale Egiptului Antic.

Coincidența uimitoare a botului lipsă

Există însă un detaliu care face descoperirea și mai spectaculoasă. Sfinxul din Giza este celebru pentru faptul că îi lipsește partea frontală a nasului. Iar craniul lui Herugavialis cairensis, animal care a trăit cu aproximativ 45 de milioane de ani înainte ca monumentul să fie construit, este și el incomplet exact în aceeași zonă: vârful botului nu s-a păstrat.

Este, desigur, doar o coincidență paleontologică. Nu există nicio legătură cauzală între deteriorarea fosilei și cea a monumentului. Dar coincidența a fost suficient de memorabilă încât să contribuie la alegerea numelui noului gen.

Mai interesant este că fosila provine chiar din formațiunea geologică Mokattam, aceeași formațiune de calcar care a furnizat piatra folosită ulterior la construirea unora dintre marile monumente ale platoului Giza, inclusiv Sfinxul.

Într-un fel, aceeași rocă păstrează două povești extrem de îndepărtate în timp: povestea unui crocodilian care înota într-o mare preistorică și povestea unei civilizații care, zeci de milioane de ani mai târziu, a transformat acea rocă într-unul dintre cele mai recognoscibile monumente ale lumii.

Herugavialis era un prădător al coastelor

Gavialii moderni sunt adaptați în principal la viața în ape dulci. Cele două specii care au supraviețuit până astăzi trăiesc în Asia și sunt grav amenințate cu dispariția. Istoria grupului este însă mult mai veche și mai complexă.

Fosilele arată că gavialii și rudele lor au avut cândva o răspândire mult mai largă, fiind prezenți în America de Sud, Caraibe, Africa, Asia și Europa. Unele forme dispărute au ocupat și medii marine sau de coastă, ceea ce demonstrează că ecologia acestui grup a fost cândva mult mai diversă decât cea a gavialilor actuali.

Herugavialis cairensis pare să fi fost unul dintre acești crocodilieni de coastă. În urmă cu aproximativ 45 de milioane de ani, nordul Egiptului nu era un deșert, ci o regiune de coastă dominată de ape tropicale puțin adânci. Botul lung și îngust al animalului era potrivit pentru prinderea peștilor.

Descoperirea contribuie astfel la reconstruirea unei lumi în care crocodilienii nu erau limitați la râurile și lacurile în care îi întâlnim astăzi.

Un capitol nou în evoluția gavialilor

Poate cea mai importantă parte a descoperirii nu este însă legătura spectaculoasă cu Sfinxul, ci ceea ce ne spune Herugavialis cairensis despre evoluția crocodilienilor. Cercetătorii au constatat că noul gen nu pare să fie apropiat în mod special de celelalte tipuri de gaviali cunoscute din Africa sau regiunea mediteraneană. Animalul pare să reprezinte o ramură care s-a desprins relativ devreme din istoria evolutivă a grupului. Aceasta sugerează că diversitatea gavialilor din Africa și zona mediteraneană a fost probabil mult mai mare decât se credea.

Formațiunea Mokattam pare să fie deosebit de importantă pentru această poveste. Ea a păstrat fosile ale unor pești, rechini și mamifere, iar cercetătorii consideră că regiunea poate oferi în continuare informații despre ecosistemele care au existat aici în trecutul îndepărtat.

Mai mult, cercetătorii subliniază că diversitatea crocodilienilor din regiunea mediteraneană a variat în timp, aparent în legătură cu schimbările temperaturii globale și ale nivelului mării. În urmă cu aproximativ șase milioane de ani, când Mediterana a fost izolată de Oceanul Atlantic și a trecut printr-o perioadă dramatică de deshidratare, crocodilienii din regiune au dispărut.

O fosilă veche, o tehnologie modernă și o poveste complet nouă

Povestea lui Herugavialis cairensis arată cât de mult se poate schimba interpretarea unei fosile atunci când apar metode noi de cercetare. Craniul fusese descoperit în urmă cu aproape un secol și primise deja un nume științific. Părea că locul său în clasificarea crocodilienilor fusese stabilit.

Însă evoluția tehnicilor de scanare și acumularea de noi date despre anatomia și evoluția gavialilor au permis cercetătorilor să privească din nou aceeași fosilă. Rezultatul a fost surprinzător: nu era doar o specie cunoscută dintr-un loc neobișnuit, ci reprezentantul unui gen necunoscut.

Iar faptul că această creatură a trăit într-o mare tropicală acolo unde astăzi se ridică Sfinxul din Giza oferă descoperirii o dimensiune aproape cinematografică. Cu aproximativ 45 de milioane de ani în urmă, Herugavialis cairensis urmărea pești în apele de coastă ale Tethysului. Milioane de ani mai târziu, marea a dispărut, clima și geografia s-au schimbat, iar oamenii au apărut și au construit civilizații. În cele din urmă, aceeași rocă a păstrat amprenta ambelor lumi.