Pe scurt
Un nou studiu sugerează că psilocibina ar putea preveni leziunile nervoase provocate de chimioterapie. În experimente pe șoareci, două doze administrate înaintea tratamentului au protejat nervii periferici și au prevenit apariția neuropatiei asociate chimioterapiei. Cercetătorii cred că efectul are legătură cu protejarea transportului mitocondriilor în interiorul celulelor nervoase. Rezultatele sunt promițătoare, dar sunt încă preliminare și trebuie confirmate prin studii clinice pe oameni.
Chimioterapia este una dintre cele mai importante arme împotriva cancerului, însă medicamentele care distrug celulele tumorale pot afecta și țesuturile sănătoase. Printre efectele adverse se numără și neuropatia periferică indusă de chimioterapie, o afecțiune în care nervii periferici sunt deteriorați, provocând amorțeală, furnicături, durere sau o sensibilitate neobișnuită la atingere.
Problema este deosebit de importantă deoarece leziunile nervoase pot persista mult timp după încheierea tratamentului și, în unele cazuri, pot deveni permanente. Neuropatia poate afecta mâinile și picioarele și poate ajunge să interfereze cu activitățile obișnuite ale vieții de zi cu zi. În plus, severitatea efectelor adverse poate determina uneori modificarea sau reducerea tratamentului oncologic.
În prezent, opțiunile pentru prevenirea acestei complicații sunt limitate. Tocmai de aceea, cercetătorii caută metode prin care nervii să poată fi protejați înainte ca medicamentele chimioterapice să producă leziunile.
Una dintre cele mai neașteptate piste vine acum din studierea psilocibinei, substanța psihoactivă întâlnită în anumite specii de ciuperci.
Psilocibina a protejat nervii în experimente pe șoareci
Cercetătorii au testat efectul psilocibinei în modele experimentale de neuropatie provocată de chimioterapie. În special, au urmărit ce se întâmplă atunci când substanța este administrată înaintea chimioterapiei, nu după apariția leziunilor nervoase.
Rezultatele au fost surprinzătoare. În modelele experimentale utilizate, doar două doze de psilocibină administrate înaintea tratamentului au fost suficiente pentru a preveni apariția neuropatiei periferice. Protecția s-a menținut inclusiv după cicluri repetate de chimioterapie.
Cercetătorii au testat mai multe tipuri de medicamente chimioterapice, inclusiv substanțe din clasele pe bază de platină și taxani, cunoscute pentru faptul că pot provoca leziuni ale nervilor. În modelele utilizate, psilocibina a contribuit la menținerea sensibilității normale la atingere și la păstrarea terminațiilor nervoase din piele.
Un detaliu deosebit de important este că protecția nervilor nu a părut să compromită efectul antitumoral al chimioterapiei în modelele experimentale. Cu alte cuvinte, tratamentul oncologic și protecția nervilor nu s-au exclus reciproc în aceste experimente.
Însă cum ar putea o substanță cunoscută mai ales pentru efectele sale asupra creierului să protejeze nervii periferici?
Secretul ar putea fi ascuns în mitocondriile neuronilor
Pentru a înțelege mecanismul, trebuie să coborâm la nivelul celulei nervoase. Neuronii au nevoie de cantități considerabile de energie pentru a-și menține funcționarea, iar această energie este produsă în principal de mitocondrii, structurile celulare adesea descrise drept „uzinele energetice” ale celulei.
În cazul neuronilor, mitocondriile trebuie să ajungă în zonele în care energia este necesară. Axonii, extensiile lungi prin care neuronii transmit semnale, pot avea o lungime considerabilă, iar distribuirea corectă a mitocondriilor de-a lungul acestora este esențială.
Un studiu publicat în revista Science sugerează că psilocibina ajută la menținerea transportului și distribuției mitocondriilor în axoni. Prin păstrarea acestui sistem de aprovizionare energetică, neuronii par să fie mai bine protejați împotriva efectelor toxice ale anumitor medicamente chimioterapice.
Cercetătorii au identificat în acest proces o cale moleculară care implică receptorul serotoninergic 5-HT2A și componente precum TrkB-Akt-PAK5-MAP2-KIF5B. Experimentele sugerează că activarea acestei căi contribuie la menținerea mobilității și distribuției mitocondriilor în neuroni.
Descoperirea este interesantă deoarece schimbă perspectiva asupra neuropatiei. În loc să fie privită doar ca o consecință a deteriorării structurilor nervoase, problema ar putea implica și perturbarea sistemului energetic care menține neuronii funcționali.
Un compus fără efect halucinogen a oferit și el protecție
Există însă o întrebare importantă: dacă efectul protector al psilocibinei poate fi separat de efectele sale psihedelice?
Cercetătorii au găsit un indiciu interesant. Un compus experimental numit TBG, care nu produce efectele halucinogene caracteristice psilocibinei, a prezentat de asemenea proprietăți protectoare în modelele utilizate. Acest rezultat sugerează că efectul asupra nervilor ar putea fi legat de anumite mecanisme biologice ale receptorului 5-HT2A și nu neapărat de experiența psihedelică în sine.
Dacă această observație va fi confirmată, ea ar putea deschide o direcție interesantă pentru dezvoltarea unor medicamente care să păstreze efectele neuroprotectoare fără efectele psihedelice ale psilocibinei.
Deocamdată însă, aceasta rămâne o ipoteză susținută de experimente preclinice. Nu există suficiente dovezi pentru a spune că un astfel de compus poate proteja nervii pacienților care urmează chimioterapie.
Urmează testarea pe oameni
Poate cel mai important pas este deja în pregătire. Un studiu clinic de fază II, coordonat de MD Anderson Cancer Center și înregistrat în baza de date a National Cancer Institute din Statele Unite, urmărește să testeze dacă psilocibina poate preveni sau reduce neuropatia periferică indusă de chimioterapie la pacienți cu anumite tipuri de cancer. Studiul include pacienți care urmează tratamente pe bază de taxani sau compuși de platină.
Planul de cercetare este deosebit de interesant deoarece nu urmărește doar apariția neuropatiei, ci și efectele asupra durerii, oboselii, somnului, calității vieții și funcționării generale. Unele grupuri de participanți vor primi psilocibină în combinație cu psihoterapie, în timp ce alte grupuri vor primi doze reduse sau îngrijirea standard.
Aceste studii sunt esențiale deoarece rezultatele obținute la șoareci nu pot fi transferate automat la oameni. Diferitele medicamente chimioterapice pot produce neuropatie prin mecanisme diferite, iar organismul uman poate răspunde diferit la psilocibină. Cercetătorii trebuie să stabilească nu doar dacă există un efect protector, ci și care este doza potrivită, cât durează protecția și cât de sigură este administrarea în contextul tratamentului oncologic.
O posibilă nouă strategie pentru protejarea nervilor
Ceea ce face acest studiu cercetare nu este doar faptul că implică psilocibina, ci schimbarea de perspectivă pe care o propune. În loc să încerce să trateze neuropatia după ce nervii au fost deja afectați, cercetătorii explorează posibilitatea unei protecții preventive, administrată înainte ca leziunile să apară.
Experimentele sugerează că menținerea infrastructurii energetice a neuronilor ar putea fi una dintre cheile acestei protecții. Dacă mitocondriile continuă să circule și să furnizeze energie axonilor, nervii ar putea rezista mai bine stresului provocat de anumite medicamente chimioterapice.
Totuși, este important ca rezultatele să fie privite în contextul lor real. Studiul care a generat această ipoteză a fost unul preclinic, realizat pe modele animale. Psilocibina nu este în prezent un tratament demonstrat pentru prevenirea neuropatiei provocate de chimioterapie, iar pacienții nu ar trebui să încerce să folosească substanța pe cont propriu în acest scop.
Dacă studiile clinice vor confirma efectul observat la animale, studiul ar putea reprezenta un pas important către o nouă strategie de protejare a sistemului nervos în timpul tratamentului cancerului. Pentru moment, însă, cea mai interesantă parte a descoperirii este promisiunea unei idei: poate că, într-o zi, nervii ar putea fi protejați înainte ca chimioterapia să aibă ocazia să-i deterioreze.
Sursa: Live Science