Civilizația noastră industrializată contribuie la poluarea mediului cu o gamă largă de poluanți. O sursă semnificativă a acestor poluanți este reprezentată de procesele de combustie, care duc la emiterea de particule de aerosoli, inclusiv carbon negru. Deși carbonul negru reprezintă doar a mică proporție a particulele rezultate după ardere, capacitatea lor de a absorbi și înmagazina căldura și de a perturba proprietățile reflectorizante ale unor suprafețe precum zăpada reprezintă o îngrijorare.
Drept urmare, înțelegerea modului de interacțiune dintre carbonul negru și lumina solară este o chestiune de primă importanță. În cadrul unui studiu recent, cercetătorii au realizat cea mai precisă măsurare a indicelui de refracție al carbonului negru, care ar putea influența modelele climatice.
Există numeroase gaze care își aduc contribuția la încălzirea globală, cele mai cunoscute fiind dioxidul de carbon, dioxidul de sulf și metanul. Cu toate acestea, aerosolii cu carbon negru, un produs secundar al combustiei, sunt mai puțin studiați, deși prezintă o importanță semnificativă. Fiind o formă de funingine, carbonul negru excelează la absorbția luminii solare și la stocarea căldurii, contribuind astfel la încălzirea atmosferei.
În același timp, deoarece culorile închise sunt mai puțin eficiente la reflectarea luminii și a căldurii, pe măsură ce carbonul negru se depune pe suprafețele de zăpadă, el reduce potențialul acestor suprafețe de a reflecta căldura înapoi în spațiu.
Măsurătorile anterioare ale proprietăților optice ale carbonului negru s-au confruntat adesea cu factori perturbatori, cum ar fi lipsa probelor pure sau dificultăți în măsurarea interacțiunii luminii cu particulele de forme complexe. Autorii noului studiu au adus o serie de îmbunătățiri în această privință, prin captarea particulelor de carbon negru în apă și izolarea acestor cu sulfați sau alte substanțe chimice solubile în apă. Prin izolarea particulelor, echipă de cercetători a reușit să le ilumineze mai bine și să analizeze modul de împrăștiere a luminii, ceea ce a oferit datele necesare calculării indicelui de refracție.
Autorii au măsurat amplitudinea și faza luminii împrăștiate de particulele de carbon negru, ceea ce le-a permisă să calculeze indicele de refracție complex al carbonului negru. Acesta este un număr compus din două părți, dintre care una este „imaginară” (legată de absorbție), deși impactul său este foarte real.
Noile măsurători optice sugerează că impactul carbonului negru este subestimat în modelele climatice actuale. Metoda dezvoltată de echipă pentru determinarea indicelui de refracție complex al particulelor poate fi aplicată și altor materiale, în afara carbonului negru. Acest lucru permite identificarea optică a particulelor necunoscute din atmosferă, oceane sau nuclee de gheață și evaluarea proprietăților optice ale materialelor sub formă de pulbere.
Sursa: SciTechDaily