Sistemul imunitar al corpului nostru

publicat de Florin Mitrea
24 vizualizări
Virusuri (ilustrație)

Diferitele organe, celule și proteine care intră în componența sistemului nostru imunitar sunt răspândite prin tot corpul și ne protejează împotriva bacteriilor, virusurilor și a altor invadatori potențial dăunători.

Celulele sistemului imunitar pot fi împărțite în două categorii strâns legate între ele: înnăscute (sistemul imunitar natural) și adaptive (sistemul imunitar dobândit). Celulele sistemului imunitar înnăscut circulă prin tot corpul pentru a căuta intrușii, așa cum sunt virusurile sau bacteriile, iar atunci când se confruntă cu un adversar dificil, ele apelează la celulele sistemului imunitar adaptiv.

Misiunea sistemului imunitar înnăscut este aceea de a face o distincție între celulele corpului și intruși (celule care nu aparțin corpului). Celulele corpului prezintă la suprafață structuri specializate pe care celulele imunitare le recunosc. Celulelor străine le lipsesc aceste structuri.

Atunci când celulele imunitate înnăscute întâlnesc un corp străin, așa cum este un virus, ele declanșează alarma și cheamă alte celule imunitare care să le ajute la eliminarea rapidă a intrusului. Cele mai importante tipuri de celule imunitare înnăscute sunt neutrofilele, macrofagele și celulele dendritice.

Neutrofilele supraveghează mediul intercelular al corpului „gustând” microbii. Atunci când descoperă un intrus, ele eliberează molecule de semnalizare denumite citokine. Aceste substanțe spun altor celulele imunitar ce fel de ajutor este nevoie și unde anume în corp. Uneori, neutrofilele își modifică forma, dezvoltându-și brațe lungi și formând o rețea care învăluie intrusul.

Macrofagele sunt celule mari, de formă curbată, care răspund la alarmă declanșată de neutrofile. Ele rămân în țesuturi mai mult timp decât neutrofilele și înglobează intrușii prin procesul denumit fagocitoză. Ele nu se opresc din „mâncat” până ce nu mai rămâne niciun intrus.

Celulele dendritice sosesc cam în același timp cu macrofagele. Ele digeră porțiuni ale microbilor, apoi le expun pe brațele lor lungi. În acest fel ele introduc în acțiune celulele sistemului imunitar adaptiv.

Forțele de rezervă

Celulele sistemului imunitar adaptiv nu intră în acțiune la apariția fiecărui invadator. De cele mai multe ori, sistemul imunitar înnăscut se poate ocupa de majoritatea corpurilor străine pătrunse în organism și face acest lucru fără ca noi să ne dăm seama. Totuși, atunci când în organism pătrunde un agent patogen îngrijorător, celulele sistemului imunitar adaptiv preiau controlul. Răspunsul lor imun se adaptează specificității fiecărui agent patogen, dar este nevoie de câteva zile pentru ca acest lucru să se întâmple cu eficiență maximă.

Uneori, intrușii se furișează în organism și pătrunde în unele celule sănătoase, unde încep să se multiplică (sau să se replice). Astfel, celulele sistemului imunitar înnăscut nu îi mai pot descoperi.

Limfocitele T „helper”, un tip de globule albe, intră acum în acțiune. Ele colectează informații despre inamic, indiferent dacă intrusul se află în interiorul sau exteriorul celulei. Apoi ele transmit aceste informații limfocitelor T „killer” („ucigașe”).

Limfocitele T „killer” sunt un alt tip de globule albe. Ele pot omorî tot ceea ce pare suspicios.

Limfocitele B produc anticorpi care caută inamicii (agenții patogeni). Anticorpii, care sunt familii de proteine de forma literei „Y”, se atașează de orice seamănă cu un intrus, fie că este vorba despre intrusul propriu-zis, fie că este vorba doar despre porțiuni ale acestuia rămase după ce acesta a fost ucis. Anticorpii se pot lega, de asemenea, și de componenta unui vaccin care mimează un intrus, ceea ce face ca limfocitele B să poată răspunde rapid dacă un intrus real pătrunde în organism.

Anticorpii marchează celulele lor țintă pentru ca alte celule ale sistemului imunitar să le poată distruge ulterior. De asemenea, ei pot urmări intrușii scăpați prin tot corpul, ghidându-se după tipare specifice de pe suprafața celulelor sau după părți de celule asociate cu un intrus specific.

După finalizarea răspunsului imunitar, în corp rămân limfocite B specifice pentru invadatorul care a declanșat răspunsul imun. Ele reprezintă memoria imunitară, care va ajuta organismul să reacționeze mai repede în cazul în care în corp pătrunde același agent patogen. Memoria imunitară stă la baza funcționării vaccinurilor.

Un alte aspect important al răspunsului imunitar este ca acesta să nu fie exagerat. Există mai multe modalități de a împiedica acest lucru.

Limfocitele T regulatoare (limfocitele T supresoare) temperează activitatea altor limfocite T, înainte ca această să scape de sub control.

Așadar, sistemul imunitar ne ajută se ne menținem organismul în siguranță. De asemenea, el poate fi exploatat împotriva bolilor letale datorită vaccinurilor și medicamentelor care întăresc imunitatea. Pentru a funcționa bine, sistemul imunitar trebuie menținut sănătos. Cum putem face acest lucru? Prin menținerea unui organism sănătos.

Din aceeași categorie

© 2022  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii