Anticorpii sunt o clasă de proteine numite imunoglobuline, care sunt produse de celulele albe (globulele albe) din sânge specializate pentru a identifica și neutraliza materialul străin pătruns în corp.
Având forma literei „Y”, anticorpii conțin o regiune foarte variabilă, care permite sistemului imunitar să-și adapteze răspunsul la o serie de nenumărate amenințări. Această structură unică a anticorpilor le permite să se lege în mod specific de semnături chimice complexe, cunoscute sub numele de antigene, care se găsesc pe straturile exterioare ale agenților patogeni invazivi, cum sunt virusurile și bacteriile, precum și celulele canceroase.
Prin legarea cu acești markeri de suprafață, anticorpii pot interfera cu funcțiile celulei sau ale microbilor, făcându-le imobile sau incapabile să îndeplinească sarcinile necesare pentru replicare.
Legarea anticorpilor de antigene poate declanșa două tipuri de răspunsuri imunitare. Unul dintre acestea implică un efect de domino al schimbărilor din rândul moleculelor de semnalizare ce alcătuiesc sistemul complement. Această cascadă de reacții chimice poate avea o serie de efecte asupra organismului, determinând o varietate de răspunsuri imune, cum ar fi inflamația, precum și perturbarea fizică și distrugerea agentului patogen. Un al doilea răspuns, denumit opsonizare, recrutează celule albe din sânge specializate, numite fagocite, pentru a ingera și chiar digera corpul străin vizat.
Cum devin anticorpii atât de specifici?
Anticorpii sunt produși în interiorul celulelor albe din sânge cunoscute sub denumirea de celule B (limfocite B). Aceste celule își încep viața în interiorul măduvei osoase, după care se maturizează pe măsură ce circulă prin vasele de sânge ale corpului.
O parte a dezvoltării lor implică asamblarea segmentelor-cheie ale genelor imunoglobulinei pentru a produce anticorpi cu structuri aleatorii. Datorită caracterului de „mix-and-match” al producției de anticorpi, oamenii pot produce până la un cvintilion de anticorpi unici.
Limfocitele B producătoare de anticorpi care se potrivesc cu materialul găsit în interiorul lor sunt distruse înainte de a ajunge în fluxul sanguin. Excepțiile dau naștere unei clase de tulburări cunoscute sub numele de boală autoimună.
Anticorpii din celulele B mature care se leagă cu succes de antigenele străine sunt încurajați să se înmulțească, mărindu-și numărul pentru a oferi o multitudine de „fabrici” de anticorpi ce pot face față unei potențiale infecții.
Unele celule B pot rămâne în organism ani de zile, creând astfel un catalog cu infecțiile anterioare. Aceste celule pot fi apoi desfășurate rapid în cazul unor infecții viitoare.
Cum sunt utilizați anticorpii în medicină?
Anticorpii pot fi utilizați direct și indirect ca tratament pentru boli, ca o formă preventivă de medicină și în diagnosticare.
Vaccinurile determină limfocitele B să producă și să păstreze un aport de anticorpi prin introducerea de antigene, în așteptarea unor infecții viitoare.
Pe de altă parte, anticorpii specifici (sau monoclonali) pot fi sintetizați în afara corpului pentru a fi utilizați în terapii împotriva infecțiilor sau bolilor existente, vizând celulele canceroase sau chiar veninul animal.
Anticorpii monoclonali pot fi aplicați și pe probele de laborator pentru a detecta prezența antigenelor în substanțele supuse testării. De exemplu, test patologic ELISA (testul imunosorbant legat de enzimă) folosește coloranți pentru a indica prezența antigenelor legate de anticorpii din trusele de diagnostic.
Sursa: Science Alert