Razele cosmice galactice – particule de înaltă energie din afara sistemului nostru solar – ar putea susține, cel puțin în teorie, viața pe anumite lumi înghețate. Radiațiile pot declanșa reacții chimice subterane, ale căror produse ar putea susține microbii, potrivit unui raport al cercetătorilor publicat în revista International Journal of Astrobiology. Ideea sugerează că viața ar putea exista pe obiecte cosmice dincolo de cele considerate în mod tradițional locuibile.
Astronomii suspectează că organismele ar putea supraviețui pe anumite planete din zonele locuibile ale stelelor lor, unde sunt suficient de aproape de stea pentru ca apa lichidă să se afle pe suprafețele lor. Iar pentru a reflecta asupra unor astfel de medii locuibile de pe alte planete, extremofilele terestre sunt cele mai la îndemână.
Bacteria Candidatus Desulforudis audaxviator, de exemplu, a fost descoperită la aproape trei kilometri sub pământ și poate supraviețui pe baza produselor unei reacții chimice induse de dezintegrarea radioactivă numită radioliză. Reacția descompune moleculele de apă în diferite componente, dintre care una ajută bacteria să producă hrană.
Radiațiile sunt cunoscute cel mai bine pentru efectele lor nocive, cum ar fi deteriorarea celulară sau cancerul. Însă multe organisme au mecanisme de apărare împotriva radiațiilor, cum ar fi bronzarea – sau producerea de melanină – atunci când sunt expuse la radiații solare de energie redusă. În plus, orice microbi ipotetici care trăiesc în subteran ar fi protejați de cele mai înalte niveluri de radiații de înaltă energie provenite de la razele cosmice. Aceste particule provin de la supernove și alte fenomene energetice.
Cercetătorii au examinat posibilitatea existenței acestora pe Marte, pe satelitul lui Jupiter, Europa, și pe satelitul lui Saturn, Enceladus. Se bănuiește că fiecare locație adăpostește apă subterană și are o atmosferă subțire, ușor de penetrat de razele cosmice, spre deosebire de scutul masiv al Pământului.
Echipa a simulat ce se întâmplă atunci când razele cosmice scindează moleculele de apă la diferite adâncimi pe aceste lumi și câte celule ar putea susține reacția chimică. Mai exact, cercetătorii au analizat rata de producere a electronilor. În interiorul celulelor, electronii joacă un rol vital în producerea adenozin trifosfatului sau ATP, principala monedă energetică „pentru toată viața așa cum o cunoaștem noi”.
Planetele foarte reci – chiar și cele solitare, fără stea – s-ar putea afla în ceea ce autorii studiului numesc zona locuibilă radiolitică. Ca următor pas, ei intenționează să simuleze în laborator condițiile de pe Enceladus, Europa și Marte și să testeze cum se comportă extremofilele terestre în astfel de condiții.
Calculele au arătat că, dintre cele trei lumi, Enceladus ar putea susține cea mai mare parte a vieții. La o adâncime de doi metri, radioliza indusă de razele cosmice ar produce suficient ATP pentru a susține 42.900 de celule pe centimetru cub (în baza metabolismului bacteriei Escherichia coli). Marte ar putea susține 11.600 de celule pe centimetru cub la 0,6 metri sub suprafața sa, iar Europa ar putea susține 4.200 de celule pe centimetru cub la o adâncime de un metru.
Calculele sunt destul de convingătoare, spune astrobiologul Franco Ferrari de la Universitatea din Szczecin, Polonia, care nu a fost implicat în studiu. Însă radiațiile singure s-ar putea să nu fie suficiente pentru a susține viața. De exemplu, toate organismele cunoscute au nevoie de zaharuri, de obicei glucoză, o moleculă produsă în principal în prezența luminii solare, notează el. Cercetătorii ar trebui să ia în considerare dacă lumile din zona locuibilă radiolitică găzduiesc caracteristici de mediu care pot furniza toate resursele necesare vieții.
În plus, razele cosmice ar produce doar o cantitate minimă de energie, suficientă doar pentru a susține strictul necesar. Nu ar putea fi vorba despre ecosisteme întregi. Un baraj constant de particule bogate în energie ar putea susține viața microbiană un timp indefinit. De aceea, studiul oferă o justificare pentru a căuta viața în locuri neconvenționale din univers.
Sursa: Science News