Plămânii reprezintă o porțiune însemnată a sistemului respirator – rețeaua de organe și țesuturi care ne ajută să respirăm. Cei doi plămâni ai omului sunt localizați în cutia toracică, deasupra diafragmei.
Plămânii omului nu au aceleași dimensiuni. Plămânul drept este ușor mai lat și mai scurt decât plămânul stâng, deoarece plămânul drept trebuie să facă loc ficatului, care se află chiar sub el în cavitatea abdominală. Plămânul stâng este mai îngust deoarece trebuie să facă loc inimii. Ambii plămâni sunt acoperiți cu un înveliș protector denumit pleură (țesut pleural).
În mod obișnuit, plămânii bărbatului conțin mai mult aer decât plămânii femeii. În condiții de repaus, plămânii bărbatului conțin aproximativ 750 de centimetri cubi de aer, în timp ce cei ai femeii conțin 285-393 de centimetri cubi.
Anatomia și funcțiile plămânilor
Frecvența respirațiilor unui adult este între 15 și 20 pe minut, adică circa 20.000 de respirații pe zi. Copiii tind să respire mai frecvent decât adulții. De exemplu, ritmul respirator al unui nou-născut este de circa 40 de respirații pe minut, iar cel al unui adult aflat în repaus este de 12-16 respirații pe minut.
Plămânul drept este divizat în trei secțiuni diferite, denumite lobi. Plămânul stâng este format din doi lobi. Lobii sunt alcătuiți dintr-un țesut spongios, înconjurat de o membrană denumită pleură, care separă plămânii de restul cavității toracice. Fiecare plămân își are propria pleură; de aceea, dacă un plămân este perforat, celălalt poate funcționa normal.
Plămânii funcționează ca un burduf: când se extind, aerul pătrunde în corp, iar când se comprimă, gazele reziduale sunt eliminate. Totuși, plămânii nu prezintă mușchi care să pompeze aerul înăuntru și afară, ci rolul de pompă este asumat de mușchii cutiei toracice și de diafragmă.
Atunci când o persoană inspiră, aerul călătorește prin gât și ajunge la trahee. Traheea se ramifică în pasaje mai mici denumit tuburi bronhice, care pătrund în fiecare plămân. La nivelul fiecărui plămân, tuburile bronhice se ramifică în subdiviziuni mai mici denumite bronhiole, iar fiecare bronhiolă conține un sac cu aer denumit alveolă. Există aproximativ 480 de milioane de alveole în plămânii omului.
În pereții alveolelor există numeroase capilare venoase. Oxigenul trece din alveole în vasele capilare și ajunge în sânge, prin intermediul căruia ajunge la inimă și este pompat la țesuturile și organele din tot corpul.
În timp ce oxigenul ajunge în fluxul sanguin, dioxidul de carbon trece din sânge în alveolele pulmonare pentru a fi eliminat. Acest proces poartă numele de schimb de gaze. Dacă o persoană respiră rar, dioxidul de carbon se acumulează în organismul său.
Plămânii prezintă o modalitate specială de a se proteja, prin intermediul cililor care căptușesc mucoasa tuburilor bronhice. Cilii se mișcă înainte și înapoi și distribuie mucus la nivelul mucoasei gâtului. Mucusul este eliminat și curăță plămânii, îndepărtând praful, germenii și alte materii nedorite ce pot ajunge în interiorul plămânilor.
Boli care afectează plămânii
Plămânii se pot confrunta cu o gamă largă de probleme medicale, care pot ține de moștenirea genetică, obiceiuri, dietă și agenți infecțioși. Cele mai frecvente afecțiuni ale plămânilor sunt astmul și emfizemul pulmonar asociat cu fumatul.
Astmul este o boală a plămânilor în care căile respiratorii din interiorul plămânilor se inflamează și se îngustează, ceea ce face respirația dificilă.
Cancerul pulmonar este cancerul care își are originea în plămâni. El reprezintă cauza principală a deceselor cauzate de cancer în Statele Unite. Simptomele cancerului includ tuse cu sânge, tuse care nu se mai oprește, dificultăți în respirație, respirație șuierătoare, dureri în piept, dureri de cap, răgușeală, scădere în greutate și dureri osoase.
Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) este o boală care împiedică o persoană să respire corect datorită excesului de mucus și degenerării plămânilor. Bronșita cronică și emfizemul sunt considerate afecțiuni din categoria BPOC. Uneori, bolnavii de BPOC sunt supuși unui transplant de plămâni pentru a supraviețui.
Infecțiile pulmonare, așa cum sunt bronșita și pneumonia, sunt cauzate de virusuri, bacterii sau ciuperci. Unele infecții pulmonare severe sau cronice pot provoca acumularea de lichid în plămâni și alte simptome, cum ar fi umflarea ganglionilor limfatici, tuse cu sânge și febră persistentă.
Obezitatea afectează și ea plămânii, deoarece crește efortul și consumul de energie pentru respirație. În cazuri extreme, acționează ca un proces de constricție sau vestă în jurul pieptului, ca în cazul sindromului Pickwick (sindromul de hipoventilație obeză).
Alte afecțiuni ale plămânilor sunt: azbestoza (inhalarea fibrelor de azbest provoacă vătămări ale țesutului pulmonar și ale țesutului pleural), COVID-19 (infecția produsă de virusul SARS-CoV-2), gripa, fibroza chistică (acumularea de mucus în interiorul plămânilor), fibroza pulmonară (cicatrizarea plămânilor), nodulii pulmonari, tuberculoza, virusul respirator sincițial.
Sursa: Live Science, Cleveland Clinic