Peștele zburător, un pește adevărat, dar care nu zboară

publicat de Florin Mitrea
73 vizualizări
Peștele zburător

În apele oceanice calde din lume, poate fi observat un spectacol ciudat: un pește care țâșnește afară din apă și care planează zeci de metri înainte de a se întoarce în adâncurile oceanului. Marinarii din vremurile trecute credeau că acești pești zburători se întorc noaptea pe țărm pentru a dormi, de unde și denumirea de Exocoetidae dată familiei acestor pești marini (în limba latină, ”ex” înseamnă ”în afară”, iar ”koitos” înseamnă ”pat”), conform cărții lui Steve N.G. Howell intitulate The Amazing World of Flyingfish (Princeton University Press, 2014).

Ce sunt peștii zburători?

Există aproximativ 40 de specii de pești zburători, toate având o formă de trabuc, cu aripioare lungi și late de-a parte și de alta a corpului. În general vorbind, există două categorii de pești zburători: cu două aripi și cu patru aripi; cei cu două aripi prezintă doar cele două aripi pectorale, în timp ce peștii cu patru aripi mai prezintă două aripi în zona pelviană. Toți peștii zburători prezintă o coadă verticală asimetrică și bifurcată, cu vertebrele extinzându-se în lobul inferior, mai mare, al cozii, fapt care amintește de cârma unei bărci.

Acești pești neobișnuiți au o lungime de 15-20 cm. Tineretul începe să ”zboare” după ce atinge dimensiunea de cca. 5 cm, conform biologului John Davenport, care a emis ipoteza că acești pești au dobândit abilitatea de a zbura ca o modalitate de a scăpa de prădătorii buni înotători, precum peștii mahi-mahi (Coryphaena hippurus).

Ochii acestor pești, în mod particular corneea, au evoluat astfel încât să le permită vederea atât în apă, cât și în aer, conform unui studiu publicat în 1967 în revista Nature.

Peștii zburători nu sunt pretențioși la mâncare și se hrănesc, în principal, cu crustacee și pești mici, conform unui raport al Pacific Islands Forum Fisheries Agency.

Desen peste zburator

Peștele zburător a derutat de multe ori marinarii, care credeau că aceste creaturi înotătoare și zburătoare ciudate se întoarceau noaptea pe mal pentru a dormi. | Foto: VIZETELLY/PIXABAY

Peștii zburători de fapt nu zboară, ci planează

Peștii zburători planează la viteze foarte mari deasupra apei. Ei sunt atât de rapizi, încât, timp de decenii, biologii nu au putut afirma cu siguranță dacă peștii se propulsau bătând din aripile pectorale și zburau precum păsările sau foloseau o altă metodă unică de propulsie. Abia în anul 1947 oamenii de știință au publicat fotografii cu peștii zburători realizate la mare viteză. Aceste fotografii au arătat că peștii zburători țâșnesc afară din apă și planează, înainte a se autopropulsa prin aer.

Peștii zburători înoată spre suprafața apei cu o viteză de cca. 1 m/s (de 20-30 de ori lungimea corpului lor în fiecare secundă), bătând puternic din coadă și ținându-și aripioarele pectorale strâns lipite de corp. După ce țâșnesc afară din apă, ei își întind aripioarele mari și planează.

Cea mai lungă planare înregistrată a unui pește zburător a fost de 45 de secunde, la o viteză estimată de 30 km/h, conform Guinness World Record. Zborul record fost filmat în anul 2008 de către o echipă japoneză de filmare care călătorea pe un feribot în Kagoshima, Japonia. Cea mai lungă distanță străbătută în zbor de un pește zburător este de cca. 400 m, conform unui raport a lui Davenport din 1994.

Peștii zburători pot atinge înălțimi de 8 m deasupra apei și pot executa planări consecutive, conform unui articol din 1990 al biologului Frank Fish, publicat în Journal of Zoology. Când peștele atinge din nou suprafața apei la sfârșitul planării, el începe imediat să înoate foarte repede și prinde viteză suficientă pentru a se ridica din nou din apă. Astfel, peștele poate executa 12 planări consecutive.

Davenport și alți experți în pești bănuiesc că peștii zburători nu ar putea zbura la temperaturi mai mici de 20 de grade Celsius, deoarece temperaturile scăzute tind să perturbe funcțiile musculare necesare pentru a se lansa afară din apă.

Pescuitul peștilor zburători

Peștii zburători nu sunt considerați amenințați sau în pericol de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN).

În ultimele decenii, peștele zburător cu patru aripi Hirundichthys affinis a fost în centrul unei dispune internaționale dintre țările vecine Barbados și Trinidad și Tobago. Acest pește este de interes comercial pentru ambele țări. Barbados chiar și-a adoptat sloganul ”Tărâmul peștelui zburător”, în semn de recunoaștere a îndelungatei importanțe economice și culturale a acestui pește.

Însă schimbările apărute în migrația peștilor, probabil din cauza schimbărilor climatice, au făcut ca peștii să înoate mai mult în apele din apropiere de Trinidad și Tobago, iar pescarii comerciali din Barbados i-au urmat. Pescarii din Tobago i-au acuzat pe cei din Barbados de pescuit excesiv în apele care nu aparțin se țara lor. Pe de altă parte, peștii zburători fiind o sursă de hrană tradițională în Barbados, pescarii din această țară considerau că ei au dreptul de a-i prinde oriunde aceștia s-ar afla, conform unui rezumat al conflictului publicat în 2007 în revista Marine Policy.

În anul 2006, în urma unui caz de arbitraj internațional pentru a pune capăt disputei dintre cele două țări, au fost stabilite granițele marine ale ambelor țări, fapt care o fost considerat o victorie pentru ambele națiuni. Cu toate acestea, conflictul pare a persista, iar autorii rezumatului din 2007 sugerează că un negocierea unui acord privind un program de acces limitat și instituirea unor cote pentru pescuit ar fi cea mai bună soluție pentru gestionarea acestui conflict în viitor.

Sursa: Live Science.

Din aceeași categorie

© 2022  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii