Ficatul este un organ mare, de formă aproximativ conică, localizat în partea superioară a abdomenului. Cântărind în jur de 1,4 kg și având o culoare maroniu-roșcată, ficatul îndeplinește o serie de funcții metabolice esențiale pentru organism.
Dimensiunile ficatului și vascularizarea sa intensă, precum și funcționarea sa ca organ de filtrare, fac ficatul susceptibil la numeroase afecțiuni, inclusiv contuzii fizice, infecții, otrăviri și forme de cancer.
Ficatul este împărțit în doi lobi, care, la rândul lor, sunt formați din opt segmente conținând circa 1.000 de lobuli fiecare. Această înseamnă că ficatul uman are în componență aproximativ 16.000 de lobuli distincți. Fiecare lobul cântărește aproape o zecime de gram. Cei doi lobi sunt separați de o bandă de țesut fibros, care ancorează ficatul de cavitatea abdominală.
Anatomia ficatului include o serie de trăsături distincte, cum sunt triadele portale (triadele hepatice) și celulele hepatice specializate denumite hepatocite.
Din ce sistem al organismului face parte ficatul?
Ficatul face parte din sistemul gastrointestinal. Deși prin ficat nu trec alimente, substanțele produse de acest organ sunt vitale pentru digestia hranei. În mod particular, ficatul produce bila, care este esențială pentru digestia și absorbția grăsimilor.
Celulele hepatice produc între 800 și 1.000 de mililitri de bilă în fiecare zi, care ajunge apoi în duoden, acea parte a tractului gastrointestinal situată după stomac, dar înainte de intestinul subțire propriu-zis. Bila ajută la degradarea acizilor grași cu lanț lung din grăsimi (trigliceride) pentru a le facilita absobția în fluxul sanguin la nivelul intestinului.
O altă modalitate prin care ficatul contribuie la funcționarea sistemului gastrointestinal este producerea colesterolului – un compus lipoproteic care transportă grăsimile prin fluxul sanguin.
În ce parte a abdomenului este situat ficatul?
În termeni anatomici generali, ficatul este localizat în partea superioară dreaptă a abdomenului. Extremitatea sa stângă se află deasupra vârfului stomacului, în partea stângă a corpului, sub inimă.
Ficatul are o formă oarecum neregulată; el seamănă cu un con cu vârful rotunjit și baza plată. Partea de sus a ficatului se află lângă diafragmă – mușchiul care separă cavitatea toracică de cavitatea abdominală.
În orice moment, ficatul conține aproximativ o optime din cantitatea de sânge din corp. Parțial, acest lucru se datorează dimensiunii sale, însă cel mai mult reflectă funcția acestui organ. Sângele pătrunde în ficat din două surse principale: artera hepatică și vena portă. Artera hepatică vine de la inimă și transportă sângele oxigenat pentru a aproviziona țesutul hepatic, iar vena portă colectează sângele de la nivelul intestinelor și îl transportă la ficat, unde nutrimentele sunt procesate înainte de a ajunge în tot organismul. Atunci când sângele părăsește ficatul, el pătrunde în sistemul venos și ajunge în partea dreaptă a inimii.
Cum funcționează ficatul?
Probabil că ficatul este cel mai divers organ din corp, având peste 500 de funcții distincte. Ficatul convertește produșii bruți ai digestiei în molecule mici, care pot fi utilizate direct de procesele metabolice celulare. El detoxifică sângele prin îndepărtarea drogurilor și substanțelor toxice, inclusiv amoniacul care rezultă din metabolismul proteinelor (ficatul convertește amoniacul în uree, care apoi este excretată prin urină și transpirație).
Ficatul sintetizează o varietate de proteine, inclusiv ”factori” responsabili de coagularea sângelui. El contribuie la funcționarea sistemului imunitar prin înlăturarea bacteriilor direct din sânge și prin producerea de factori imunitari care luptă cu microbii.
Celulele hepatice stochează fierul, pe care îl extrag din hemoglobina din globulele roșii. Ele înlătură bilirubina din sânge. Acumularea în exces a bilirubinei duce la o afecțiune denumită icter, identificată adesea prin îngălbenirea scleroticei (membrana externă a globului ocular).
Artera hepatică funcționează ca orice altă arteră, în sensul că ea transportă sângele oxigenat la ficat și aprovizionează celulele hepatice cu oxigen și nutrimente. Între timp, vena portă pătrunde în ficat pe la baza acestuia, împreună cu artera hepatică, și transportă sânge lipsit de oxigen de la stomac și intestine. Triadele hepatice reprezintă mici ramificații ale arterei hepatice și venei porte situate în paralel cu canalele biliare și între hepatocitele pe care le deservesc.
Acest aranjament structural are un număr de implicații pentru administrarea medicamentelor, atât în scop terapeutic, cât și recreativ. Atunci când o persoană înghite un medicament, aceste este absorbit la nivelul intestinului subțire și trece prin ficat înainte de a ajunge în restul corpului. La nivelul ficatului, medicamentul poate fi dezactivat sau poate fi convertit dintr-o formă inactivă într-o formă activă. De aceea anumite medicamente funcționează doar atunci când sunt administrate intravenos; după injectare, astfel de medicamente ajung la inimă și apoi în restul organismului, înainte ca ficatul să aibă o șansă de a le metaboliza.
Care sunt funcțiile ficatului?
O descriere completă a funcțiilor ficatului ar putea umple un manual. Însă într-o prezentare generală, este logic să ne concentrăm în principal pe funcțiile metabolice ale ficatului.
Glucoza este o moleculă mică și are rol de combustibil pentru celule. Ea poate proveni din toate cele trei tipuri de macronutrimente, însă este asociată în principal cu degradarea și sinteza carbohidraților.
Oamenii trebuie să-și mențină un nivel al glucozei sanguine într-un interval relativ îngust – între 70 și 110 miligrame de glucoză pe decilitrul (o zecime de litru) de plasmă sanguină. Ficatul joacă un rol principal în menținerea nivelului glucozei sanguine pe termen scurt și lung, prin convertirea glucozei în glicogen – o macromoleculă de stocare sub forma unui lanț lung de molecule de glucoză. Atunci când necesarul de glucoză este ridicat, cum este cazul unui efort fizic, glicogenul poate fi scindat la nivelul ficatului, moleculele de glucoză rezultate fiind transportate la nivelul mușchilor. Glucoza poate fi sintetizată în ficat pornind de la aminoacizi și alte molecule mici cu carbon.
Ficatul îndeplinește, de asemenea, un rol foarte activ în metabolismul grăsimilor. Trigliceridele sunt degradate în glicerol și acizi grași la nivelul țesutului hepatic, iar acizii grași sunt fie oxidați pentru a fi utilizați de ficat, fie sunt transportați la alte țesuturi. Ficatul produce colesterol și alte lipoproteine, care sunt molecule de transport pentru grăsimi.
Atunci când nutrimentele sunt ingerate în exces față de necesitățile organismului, celulele hepatice convertesc glucoza și aminoacizii din carbohidrați și proteine, precum și grăsimile ingerate, în trigliceride, care apoi sunt distribuite în alte părți ale corpului în vederea stocării sub formă de țesut adipos.
În final, rolul ficatului în metabolismul proteinelor este la fel de important. Aminoacizii conțin o cantitate suficientă de azot sub forma grupărilor amino. Acestea sunt înlăturate din aminoacizi la nivelul ficatului, ceea ce eliberează catena de carbon a acestora pentru utilizarea în alte căi metabolice.
Ficatul produce, de asemenea, proteine sanguine cum sunt albuminele. În lipsa convertirii sale în uree la nivelul ficatului, amoniacul s-ar acumula și ar otrăvi ireversibil creierul sau alte elemente ale sistemului nervos central.
Sursa: Sciencing.com