Deșertul Sahara este cel mai întins deșert fierbinte de pe Pământ și al treilea cel mai mare deșert din lume, după Antarctica și Arctica. Sahara este unul dintre cele mai aspre medii de pe Pământ, ocupând o suprafață de 9,4 milioane de kilometri pătrați (cât Statele Unite, inclusiv Alaska și Insulele Hawaii) și întinzându-se pe aproape o treime din continentul african.
Deșertul Sahara este mărginit la vest de Oceanul Atlantic, la est de Marea Roșie, la nord de Marea Mediterană și la sud de savanele Sahel. Uriașul deșert se întinde pe zece țări (Algeria, Ciad, Egipt, Libia, Mali, Mauritania, Maroc, Niger, Sudan și Tunisia), precum și pe teritoriul Sahara de Vest, o fostă colonie spaniolă care a fost anexată de Maroc în anul 1975, deși controlul său este încă disputat între populațiile indigene Saharawi.
Sahara prezintă o varietate de trăsături geografice și geologice, dar cele mai faimoase sunt câmpurile sale cu dune de nisip. Dunele pot atinge o înălțime de 183 de metri și acoperă aproape 25% din întregul deșert. Alte trăsături topografice includ munții, platourile, câmpiile acoperite de nisip și pietriș, sărăriile, bazinele și depresiunile. Fostul vulcan Emi Koussi din Ciad este cel mai înalt punct din Sahara,, cu o altitudine de 3.415 metri deasupra nivelului mării, iar Depresiunea Qattara din nord-vestul Egiptului este cel mai coborât punct (133 m sub nivelul mării).
Chiar dacă apa este puțin întâlnită în toată regiunea, Sahara este traversată de două fluvii permanente (Nilul și Nigerul) și conține cel puțin 20 de lacuri sezoniere și uriașe acvifere, care reprezintă principalele surse de apă pentru mai mult de 90 de oaze majore din deșert.
Ce plante și animale trăiesc în Deșertul Sahara?
În ciuda condițiilor dure și aride din Deșertul Sahara, aici se întâlnesc numeroase specii de plante și animale: aproximativ 500 de specii de plante, 70 de specii de mamifere, 90 de specii de păsări, 100 de specii de reptile și numeroase specii de păianjeni, scorpioni și alte artropode.
Cămila este animalul emblematic al Saharei, deși strămoșii săi au trăit în America de Nord. Strămoșii cămilelor de astăzi au apărut în urma cu circa 45 de milioane de ani și au ajuns pe continentul african călătorind prin istmul Bering în urmă cu între 3 și 5 milioane de ani. Cămilele au fost domesticite acum 3.000 de ani în sud-estul Peninsulei Arabe, pentru a fi folosite pentru transportul în deșert.
Cămilele sunt bine adaptate la mediul arid și fierbinte din Sahara. Cocoașele lor stochează grăsimi, care sunt utilizate ca sursă de energie și hidratare între mese. Aceste animale stochează energia atât de eficient, încât pot călători mai mult de o săptămână fără apă și mai mult luni fără hrană.
Cămile în apropierea orașului Chinguetti din Mauritania, în inima Saharei. În urmă cu 1.000 de ani, acest oraș era un avanpost important pe rutele comerciale din nordul Africii. | Foto: PAUL WILLIAMS (CC BY-NC-SA 2.0)
Alte mamifere întâlnite în Deșertul Sahara sunt gazela, antilopa albă, leopardul, caracalul, vulpea de deșert și câinele sălbatic. La acestea se adaugă numeroase reptile, dintre care specii de șerpi, șopârle și chiar crocodili (în locurile unde există suficientă apă). Dintre artropode întâlnim gândacii de bălegar, gândacii scarabei, scorpionii și mai multe tipuri de furnici.
Plantele din Sahara s-au adaptat la condițiile aride, având rădăcini care coboară adânc în subteran pentru a găsi apa și frunze de forma unor spini, pentru a minimiza pierderile de apă. Cele mai aride părți ale deșertului sunt complet lipsite de plante, însă în oaze, așa cum este Valea Nilului, trăiesc o varietate de plante, de la măslini și palmieri până la tufișuri și ierburi.
Cum este climatul în Deșertul Sahara?
În prezent, Sahara are un climat uscat și inospitalier. Totuși, la fiecare 20.000 de ani, clima sa alternează între deșert aspru și oază verde și luxuriantă, potrivit unui studiu publicat în revista Science Advances, în anul 2019. Se pare că acest ciclu corespunde cu ușoare modificări ale înclinării axei Pământului, care influențează și activitatea musonică. Atunci când axa planetei înclină Emisfera Nordică cu un grad mai aproape de Soare, ea primește mai multă lumină solară, fapt care intensifică ploile musonice și susține un peisaj verde și luxuriant în Sahara.
Arheologii au descoperit peșteri și picturi preistorice care arată cum era viața într-o Sahară verde. Fragmentele de ceramică sugerează că acum aproximativ 7.000 de ani păstorii creșteau animale și recoltau plante în ceea ce este acum un deșert arid.
Însă în ultimii 2.000 de ani, climatul Saharei a fost relativ stabil și uscat. Vânturile de nord-est înlătură umezeala din aerul de deasupra deșertului. Aceste vânturi pot atinge viteze foarte mari, declanșând furtuni de nisip severe, care reduc vizibilitatea la zero. Praful din Sahara călătorește odată cu alizeele până în cele mai îndepărtate părți ale globului.
Precipitațiile din Deșertul Sahara variază între 0 și 7,6 centimetri în fiecare an. Ocazional, la altitudini mari poate cădea zăpada. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 20 și 25 de grade Celsius, cu vârfuri care pot atinge 49 de grade Celsius în timpul verii și -18 grade Celsius în timpul nopților de iarnă.
Oaza Gaberoun din Districtul Sabha, regiunea Fezzan, sud-vestul Libiei. | Foto: FRANZFOTO/WIKIMEDIA COMMONS (CC BY-SA 3.0)
Cum este afectat Deșertul Sahara de schimbările climatice?
Suprafața Deșertului Sahara s-a mărit cu aproape 10% începând din anul 1920, potrivit unui studiu publicat în Journal of Climate în anul 2018, iar deșertul este probabil să se extindă cu aceeași rată până în anul 2050. Chiar dacă suprafața oricărui deșert de pe glob crește în timpul sezonului uscat și se reduce în timpul sezonului umed, schimbările climatice provocate de om, împreună cu ciclurile climatice naturale, vor face ca Deșertul Sahara să se crească mai mult. Un studiu din 2018 a estimat că aproximativ o treime de expansiunea deșertului este cauzată de modificările climatice.
O propunere de contracarare a efectelor schimbărilor climatice este instalarea de ferme solare și eoliene de mari dimensiuni în Sahara. Aceste ferme ar furniza energie curată și ar reduce cantitatea de gaze cu efect de seră care pătrund în atmosferă. De asemenea, ele ar putea crește cantitatea de precipitații în vecinătate.
Sursa: Live Science