Oceanul Atlantic, al doilea cel mai mare ocean de pe planeta noastră

publicat de Florin Mitrea
401 vizualizări
Apus pe Oceanul Atlantic

Timp de secole, Oceanul Atlantic a fost a rută-cheie pentru comerț și călătorii. Întinzându-se de la Cercul Arctic până la Antarctica, Oceanul Atlantic se învecinează cu Americile, la vest, și cu Europa și Africa, la est.

Atlanticul are o suprafață de peste 106 milioane de kiloemtri pătrați, fiind al doilea cel mai mare ocean de pe Pământ, după Oceanul Pacific.

Oamenii de știință și geografii separă Atlanticul în Nord și Sud. Atlanticul de Nord și Atlanticul de Sud prezintă curenți oceanici distincți, care influențează vremea din întreaga lume.

Curenți marini și gire oceanice

Apa oceanică nu este staționară cum este cea dintr-o chiuvetă. Ea se deplasează ca o bandă rulantă, care este alimentată de modificările temperaturii și salinității la nivelul unor zone extinse. Atât curenții rapizi de la suprafață, cât și cei mai lenți de la adâncime produc circulația apei la nivelul globului.

Apa de mare caută permanent să își mențină echilibrul. Apa caldă este mai puțin densă decât apa rece, deci, pe măsură ce apa se răcește, ea se scufundă, iar apa mai caldă îi ia locul. Apa cu salinitate ridicată se deplasează, de asemenea, către apa cu salinitatea mai redusă. Acești factori alimentează banda rulantă, proces denumit circulație termohalină.

Apa caldă este încălzită de Curentul Golfului – un curent de aer cald care își are originea în Golful Mexic. Apoi apa caldă se deplasează spre nord, unde forțează apa mai rece să se scufunde și să se deplaseze spre sud. În timp ce curentul călătorește spre Antarctica, curentul oceanic ascendent împinge apa rece înapoi la suprafață, punând astfel în funcțiune banda rulantă la nivel global. Oamenii de știință estimează că banda rulantă are nevoie de circa 500 de ani pentru a efectua un ciclu complet.

Uragane

În lipsa deșertului Sahara din Africa, coasta de est a Americii de Nord ar fi lovită de mai puține uragane. Motivul este faptul că un vânt denumit curentul african estic (”african easterly jet”) se formează datorită diferențelor dintre aerul fierbinte și uscat al Saharei și aerul mai rece și umed de la vest și sud. Curenul de aer împinge vânturile vestice peste coasta de vest a Africii, unde uneori acestea preiau apă oceanică și formează furtuni.

Uraganele sunt alimentate de apele calde, iar vânturile calde de vară din Sahara sunt la originea unora dintre cele mai puternice uragane din S.U.A. Uraganele care se formează în largul coastei Africii trebuie să supraviețuiască fenomenului de forfecare a vânturilor (vânturi orizontale) pentru a lovi Coasta de Est cu forță totală.

Ocazional, cum a fost cazul uraganelor Florence și Harvey, furtunile slăbesc pe măsură ce traversează Oceanul Atlantic, dar apoi sunt realimentate de apele calde de pe Coasta de Est sau din Golful Mexic.

Viața marină

Oceanul Atlantic găzduiește o viață marină diversă, atât la suprafața apei, cât și în adâncime, de la corali, pești și moluște până la delfini și țestoase de mare.

După decenii de declin, populațiile de rechin alb au început să crească în apele americane. Acest pește mare se hrănește cu pinipede, cum sunt focile, care trăiesc în apropierea țărmului.

Însă alte specii din Oceanul Atlantic nu o duc la fel de bine.

Balena dreaptă din Ocenul Atlantic se îndreaptă ușor către extincție, în sălbăticie existând doar puțin peste 400 de exemplare. În ultimii ani, aceste balene au fost descoperite moarte în Golful St. Lawrence din Canada, cauza morții find, potrivit necropsiilor realizate, lovirea de către vapoare. Oamenii de știință sunt îngrijorați, de asemenea, că femelele, confruntate cu stresul din mediul lor de viață, nu se reproduc suficient pentru a compensa declinul populației.

Schimbările climatice

Oamenii de știință încearcă să înțeleagă rapid modul în care atmosfera mai caldă modifică Oceanul Atlantic.

Instrumentele amplasate în Caraibe au arătat că masivul sistem de circulație oceanică al Atlanticului încetinește. Unii cercetători sunt îngrijorați de faptul că, dacă apele reci ale Arcticii se vor încălzi, diferența de temperatură nu va fi suficientă pentru a alimenta circulația oceanică cu aceeași rată.

Deoarece imensa bandă rulantă oceanică influențează vremea de pe masele de pământ care se învecinează cu Atlanticul, o modificare a ratei de circulație ar putea afecta verile, iernile și dezastrele naturale din America și Europa. Există îngrijorarea că nordul Europei va intra într-o perioadă de răcire accentuată în cazul în care curenții calzi nu vor mai ajunge în această regiune.

Totuși, încă nu este clar de ce ar putea încetini. Unii oameni de știință indică drept cauze schimbările climatice și topirea ghețarilor, în timp ce alții susțin că fenomenul este ciclic.

Studiile publicate recent sugerează că furtunile vor deveni mai intense, mai bogate în apă și mai lente pe măsură ce atmosfera continuă să se încălzească. Temperaturile ridicate permit atmosferei să transporte mai multă apă, ceea ce înseamnă că uraganele care lovesc coasta de est a Americii vor aduce mai multă apă și vor provoca mai multe inundații în condițiile unui climat mai cald.

Pe măsură ce oceanele absorb mai mult dioxid de carbon din atmosferă, apele lor devin mai acide datorită reacțiilor chimice rezultate, fenomen numit acidificarea oceanelor. Apele acide pot încetini creșterea sau chiar omorî coralii, moluștele și unele specii de plancton. Drept urmare, ar putea fi perturbate lanțuri trofice esențiale.

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – Temă WordPress dezvoltată de PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii