Oricine a încercat să strângă în mână un nou de găină de la un capăt la altul știe cât de rezistente sunt cojile de ouă. Nu foarte lucruri din natură se mineralizează la fel de repede ca un ou de pasăre.
Așadar, cum se face că ouăle de găină reușesc să reziste la fracturi din exterior, dar, pe de altă parte, pot fi sparte din interior de ciocul unui pui? Explicația se află în nanostructura cojii de ou, potrivit unui studiu condus de oamenii de știință de la Universitatea McGill și publicat în revista Science Advances.
Timp de milioane de ani, păsările au evoluat pentru a face coaja de ou perfectă. Rezultatul este o cameră de creștere subțire, protectoare, biomineralizată, care conține toate nutrimentele necesare dezvoltării unui pui de pasăre. Coaja nu este nici prea rezistentă, nici prea fragilă și rezistă la rupere până când vine timpul pentru ecloziune.
Cum de sunt cojile atât de perfecte?
Pentru a afla răspunsul la această întrebare, o echipă de cercetători din diferite domenii, inclusiv inginerie și stomatologie, a analizat cu atenție nanostructura moleculară și proprietățile mecanice ale oului.
”Cojile de ou sunt dificil de studiat prin metode tradiționale, deoarece se sfărâmă cu ușurință atunci când se încearcă felierea lor pentru studierea la microscopul electronic”, spune Marc McKee de la Universitatea McGill. ”Datorită unei noi metode de secționare cu flux concentrat de ioni, obținută de Centrul pentru Cercetări în Microscopie Electronică al universității, acum suntem capabili să tăiem cu acuratețe eșantioanele și să fotografiem interiorul cojii.”
S-a dovedit că în compoziția cojilor de ouă intră materie organică și anorganică. Ele conțin minerale pe bază de calciu și numeroase proteine. Rezistența remarcabilă a ouălor este dată de nanostructura minerală asociată cu osteopontina – proteină găsită și în materiale biologice compozite, cum sunt oasele naostre.
În interiorul cojilor de ou
Atunci când sunt produse sau în timpul clocitului, cojile de ou sunt suficient de dure pentru a fi protejate de spargere. Pe măsură ce puiul se dezvoltă în interiorul oului, el are nevoie de calciu pentru formarea oaselor, pe care îl preia din coajă.
În perioada de incubație, porțiunea interioară a cojii se dizolvă pentru a furniza puiului ionul de calciu, dar, în același timp, rezistența sa se reduce suficient de mult pentru ca puiul să o poată sparge cu ciocul.
În cadrul altor experimente, cercetătorii au reușit să recreeze o nanostructură similară cu cea a cojii de ou prin adăugarea de osteopontină unor cristale de minerale crescute în laborator.
Sursa: Science Connected Magazine.