Ideea că viața ar putea exista în alte locuri din univers, cum sunt planeta Marte și satelitul Europa al lui Jupiter, a prins tot mai mult contur în ultimele decenii. Oamenii de știință au descoperit că, pe Pământ, viața poate exista în medii extrem de ostile, cum sunt izvoarele hidrotermale, gheața din Antarctica, lacurile alcaline și chiar în interiorul reactoarelor nucleare.
În același timp, astronomii au descoperit „cărămizile vieții” în spațiu: aminoacizi în interiorul meteoriților, molecule organice în mediul interstelar și hidrocarburi aromatice policiclice în norii moleculari.
Așadar, descoperirea extremofilelor și a cărămizilor vieții în spațiu sugerează că ar trebui să ne lărgim orizontul în care căutăm viața. Una dintre ținte ar putea fi norii moleculari.
Norii moleculari sunt nori masivi de gaz și praf în care se formează stelele. Ei sunt numiți nori moleculari deoarece sunt compuși predominant din hidrogen molecular, deși pot conține și mulți alți compuși diferiți. Deși norii moleculari au un aspect filamentos, ei pot forma aglomerări cu densitate mare, care uneori pot deveni stele.
În articolul „Possibilities for Methanogenic and Acetogenic Life in a Molecular Cloud”, cercetătorul chinez Lei Feng susține ideea că viața a apărut în spațiu sub forma bacteriilor metanogene și acetogene – bacterii care produc metan și acid acetic ca produși secundari. Acestea ar putea fi precursorii vieții de pe Pământ, potrivit afirmațiilor lui Feng.
Teoria lui Feng are la bază panspermia, adică ideea conform căreia viața există în univers și este răspândită prin intermediul asteroizilor, cometelor, prafului cosmic și planetelor minore. Istoria vieții de pe Pământ sugerează că panspermia ar fi putut juca un rol, însă nu știm cu exactitate acest lucru.
Principala problemă a existenței vieții în norii moleculari este temperatura, care poate ajunge la 10 Kelvin (-263 grade Celsius) – extrem de rece chiar și pentru extremofile. De asemenea, în norii moleculari nu există o suprafață solidă.
Un factor-cheie al vieții, așa cum o înțelegem și percepem noi, este faptul că celulele au nevoie de un mediu lichid pentru desfășurarea activității metabolice. În lipsa apei, membrana celulară și-ar pierde structura, deci celula și-ar pierde integritatea. Însă nu știm dacă acest lichid trebuie să fie neapărat apa sau poate fi și hidrogenul ori metanul.
Hidrogenul molecular se menține în stare lichidă la temperaturi cuprinse între 13,99 și 20,27 Kelvin – temperaturile obișnuite din norii moleculari. Așadar, hidrogenul lichid poate juca același rol pe care îl joacă apa pentru viața de pe Pământ.
Viața are nevoie și de energie, iar viața de pe Pământ se bazează aproape în exclusivitate pe lumina solară. În norii moleculari, o posibilitate ar putea fi energia eliberată de ionizarea hidrogenului de către radiația cosmică.
Viața și reproducerea au nevoie de transformarea energiei. Viața de pe Pământ se bazează pe respirație, proces care poate fi aerob sau anaerob, ceea ce înseamnă că utilizează oxigenul sau un alt acceptor de electroni. Bacteriile metanogene s-au numărat prin primele forme de viață de pe planeta noastră, iar ele produc metan ca produs secundar în condiții de hipoxie (puțin oxigen). Prin acest proces, bacteriile metanogene generează energia necesară vieții.
Așadar, există posibilitatea ca bacteriile metanogene să supraviețuiască în norii moleculari. Potrivit calculelor lui Feng, metanogeneza din norii moleculari poate produce suficientă energie liberă pentru a alimenta viața. Reacția monoxidului de carbon, dioxidului de carbon sau acetilenei cu moleculele de hidrogen eliberează suficientă energie liberă Gibbs pentru a asigura supraviețuirea vieții într-un nor molecular, spune Feng.
În concluzie, ipoteza cercetătorului chinez susține că viața ar fi apărut în norii moleculari, de unde s-ar fi răspândit pe Pământ și în alte locuri din univers. Organismele metanogene și actogene ar fi putut fi strămoșii ultimului strămoș universal comun („last universal common ancestor” – LUCA). LUCA este celula ancestrală (un organism ipotetic) din care au evoluat cele trei domenii ale vieții – bacteriile, arheele și eucariotele.
Din nefericire, activitatea științifică a lui Feng nu este însoțită de participarea altor cercetători, ceea ce poate fi un semnal că ceva nu este în regulă. De asemenea, teoria sa se lovește de câteva întrebări rămase fără răspuns. De exemplu, cei aproximativ 100 de milioane de ani cât există norii moleculari sunt suficienți pentru apariția vieții?
Deocamdată, lucrarea lui Feng este în stadiul de preprint, ceea ce înseamnă că nu a fost evaluată inter pares și încă nu a fost acceptată la publicare nicăieri.
Sursa: Universe Today