Antarctica, un continent de aproape patru ori mai mare decât Statele Unite ale Americii, este acoperită în totalitate de un strat de gheață gros de câțiva kilometri. Însă Polul Sud nu a fost întotdeauna înghețat.
Actuala pătură de gheață a Antarcticii s-a format relativ recent în termeni geologici: în urmă cu circa 34 de milioane de ani. Înainte de aceasta, Antarctica era acoperită de tundră și păduri de conifere, cum este Canada de astăzi.
Temperaturile globale sunt un factori-cheie ce influențează întinderea acoperirii cu gheață. În urmă cu aproximativ 50 de milioane de ani, lumea era mai caldă cu circa 14 grade Celsius decât în prezent, însă temperaturile au scăzut treptat în decursul următorilor 16 milioane de ani. În urmă cu 34 milioane de ani, la granița dintre Eocen și Oligocen, clima era cu 8 grade Celsius mai caldă decât astăzi.
Această scădere a temperaturilor a fost declanșată de doi factori. Primul dintre aceștia este modificarea concentrației de dioxid de carbon din atmosferă, iar cel de-al doilea este reprezentat de mișcarea continentelor și deschiderea Pasajului Drake (strâmtoarea dintre America de Sud și Antarctica, prin care Atlanticul de Sud este conectat cu Pacificul de Sud).
Cu cât există mai mult dioxid de carbon în atmosferă, cu atât mai multă căldură este stocată și încălzește planeta. Din urmă cu circa 60 de milioane de ani până în urmă cu 50 de milioane de ani, concentrația de dioxid de carbon din atmosfera Pământului a fost ridicată – undeva între 1.000 și 2.000 părți per milion (de 2,5-5 ori nivelul de astăzi).
Antarctica, un continent unic
Continentul Antarctica reprezintă cea mai mare parte a regiunii antarctice. Este o regiune rece și îndepărtată din emisfera sudică [...]
Știm că, la trecerea din Eocen în Oligocen, cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă a coborât. Această scădere ar fi trebuit să fie însoțită de o răcire a climatului global, care ar fi putut duce la formarea calotelor glaciare. Cu toate acestea, este posibil să fi existat o răcire localizată pe continentul antarctic datorată tectonicii plăcilor. În acea perioadă, separarea Americii de Sud și Antarcticii s-a finalizat, deschizându-se Pasajul Drake. Aceasta a dus la formarea curentului circumpolar – apa care circulă în jurul Antarcticii, fapt care a izolat Antarctica de restul lumii și a făcut dificilă trecerea aerului cald peste Oceanul de Sud înspre Antarctica.
De asemenea, tectonica plăcilor influențează direct nivelurile de dioxid de carbon. Eroziunea rocilor și activitatea vulcanică fac parte din ciclul carbonului, așadar, în decursul a mii de ani, procesele geologice pot modifica echilibrul gazelor din atmosferă.
Cercetătorii sunt destul de siguri de această tranziția din urmă cu 34 de milioane de ani datorită semnăturilor chimice din rocile sedimentare. Atomii de oxigen există sub două forme: oxigen-16 (oxigenul obișnuit) și oxigen-18 (oxigenul greu). Gheața continentală conține o proporție mai mare de oxigen-16, mai ușor, ceea ce înseamnă că oceanele, deci și cochiliile animalelor marine, conține un procent mai mare de carbon-18 atunci când straturile de gheață sunt mai groase.
Cât privește întrebarea dacă Antarctica va mai deveni vreodată verde, aceste lucru este posibil. Însă este puțin probabil ca activitatea umană să ducă la topirea completă a gheții antarctice.
Sursa: Live Science