Amprentarea imunitară și scăderea eficacității vaccinurilor COVID-19

publicat de Florin Mitrea
8 vizualizări
Amprentarea imunitară și vaccinurile COVID-19

Într-un studiu recent, publicat în Revista Nature Microbiology, cercetătorii au efectuat o analiză a modului în care amprentarea imunitară afectează răspunsul anticorpilor gazdei la virusul SARS-CoV-2 și variantele sale, precum și impactul acestea asupra eficacității programelor de vaccinare împotriva COVID-19.

Eficacitatea vaccinurilor împotriva noilor variante ale coronavirusului SARS-CoV-2 a scăzut după un tipar similar cu cel observat la vaccinurile împotriva virusului gripal sezonier. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) revizuiește anual vaccinurile antigripale, pentru a proteja populația de tulpinile virale care pot circula în fiecare sezon. Aceste vaccinuri conțin virusuri atenuate sau virusuri inactivate. Antigenele predominante din aceste vaccinuri sunt glicoproteinele de suprafață de tipul hemaglutininei și neuraminidazei, iar răspunsul imunitar cuprinde anticorpi specifici împotriva capului hipervariabil al hemaglutininei.

Imensa variabilitate a acestor regiuni antigenice reduce semnificativ titrul anticorpilor, ceea ce necesită a actualizare sezonieră a vaccinurilor antigripale. Mai mult, în ciuda impactului vaccinurilor booster și al expunerii sezoniere la virusul gripal, eficacitatea vaccinurilor antigripale este limitată. Cele două posibile explicații pentru reducerea eficacității vaccinurilor sunt: (1) evitarea sistemului imunitar prin mutații la nivelul epitopurilor virale și (2) amprentarea imunitară datorată expunerii îndelungate a gazdei la virus.

Amprentarea imunitară și virusul SARS-CoV-2

La fel ca în cazul antigenului hemaglutininei de la virusul gripal, domeniul de legare al proteinei spike a virusului SARS-CoV-2 are o țintă preferențială. Variantele SARS-CoV-2 au apărut foarte des după introducerea virusului la oameni, iar variația dintre variantele virale, cum sunt Delta și Omicron, este la un nivel comparabil cu cel întâlnit la virusurile gripale. În ciuda dezvoltării vaccinurilor cu ARN mesager (ARNm) bivalente, care conțin antigene de la subvariantele Omicron actuale, lipsa unui răspuns imun optim chiar și după administrarea dozei booster sugerează posibilitatea existenței unei amprentări imunitare.

Amprentarea imunitară apare atunci când potența și amploarea răspunsurilor imunitare față de variantele antigenului original sunt limitate în urma expunerii repetate (re-expunerii) datorate vaccinării sau infecțiilor virale repetate. Primele tulpini ale unui virus au o vechime mai mare, iar expunerea la aceste tulpini duce la apariția unor răspunsuri imune mai robuste față de aceste tulpini în cazul re-expunerii la tulpinile ulterioare.

Imunitatea pre-existentă împotriva SARS-CoV-1, coronavirusurilor gripale, MERS-CoV și interacțiunile sale cu numeroasele variante ale SARS-CoV-2 duce la o amprentare imunitară complexă ce afectează răspunsul anticorpilor față de SARS-CoV-2.

Amprentarea imunitară și imunizarea

O mai bună înțelegere a amprentării imunitare poate ajuta la îmbunătățirea diferitelor aspecte ale dezvoltării vaccinurilor, cum ar fi proiectarea și expresia imunogenului, modalitatea de administrare și platforma de livrare, pentru a declanșa răspunsuri imunitare durabile, optime și ample.

Noile tehnologii, cum sunt imunogenii chimerici, imunogenii proiectați in silico (prin modele computerizate) să conțină epitopuri specifice și imunogenii nanoparticule multivalente, trebuie utilizate pentru a furniza soluții de următoare generație pentru generarea răspunsurilor imunitare optime.

Sursa: News Medical

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii