Psilocibina, principalul ingredient al ciupercilor halucinogene

publicat de Florin Mitrea
258 vizualizări
Ciuperca halucinogenă Psilocybe cubensis

Psilocibina este principalul ingredient psihoactiv al ciupercilor halucinogene și se întâlnește în peste o sută de specii de ciuperci.

Deși oamenii consumă ciuperci halucinogene de mii de ani, compusul a fost izolat abia în anul 1957 și a fost produs pe cale sintetică un an mai târziu. Din anul 1970, psilocibina și psilocina (un compus înrudit) intră în categoria substanțelor interzise în Statele Unite.

În ciuda acestor restricții, studiile clinice recente au constatat că psilocibina poate fi utilizată cu succes ca terapie pentru depresia și anxietatea rezistente la tratament. În februarie 2023, autoritățile din Australia au anunțat că medicii psihiatri pot prescrie psilocibina ca tratament pentru depresie. Totuși, utilizarea substanței rămâne extrem de limitată.

De unde provine psilocibina?

Există peste 100 de specii de ciuperci care conțin psilocibină, cu diferite grade de potență. Aceste ciuperci au tulpinile lungi și subțiri și pălăriile cu marginile de culoare maroniu-închis. Multe dintre ele se întâlnesc în Mexic (53 de specii), Canada și Statele Unite (22 de specii), Europa (16 specii), Asia (14 specii), Africa (4 specii) și Australia (19 specii). Cea mai puternică dintre ele este considerată specia Psilocybe azurescens, întâlnită pe continentul nord-american (în regiunea Pacific Northwest).

La începutul anilor 1950, bancherul și micologul amator american R. Gordon Wasson, aflat în vacanță în Mexic, a întâlnit un trib indigen care folosea ciuperci halucinogene. Wasson a trimis mostre ale ciupercii chimistului elvețian Albert Hoffmann, cunoscut pentru descoperirea LSD-ului. Hoffmann a izolat psilocibina din ciuperca Psilocybe mexicana în anul 1957 și a dezvoltat o metodă de producere a substanței pe cale sintetică.

Cum afectează psilocibina creierul?

Psilocibina, împreună cu alte droguri, cum sunt dietilamida acidului lisergic (LSD) și mescalina, sunt considerate „halucinogene clasice”, deoarece ele pot induce modificări ale stării de dispoziție, în gândire și în percepție, prin mimarea neurotransmițătorilor din creier.

După ce pătrunde în corp, psilocibina este scindată în psilocină, o substanță care acționează ca neurotransmițătorul denumit serotonină, care controlează starea de dispoziție. Psilocibina activează un receptor al serotoninei de la nivelul creierului, care declanșează efecte psihedelice (halucinogene).

Aceste efecte halucinogene pot face ca o persoană să vadă imagini, să audă sunete și să simtă lucruri care par a fi reale, deși nu sunt. O persoană sub influența psilocibinei poate experimenta sinestezia – amestecarea percepțiilor de la două simțuri, ca de exemplu senzația că poate mirosi culorile.

În afara îmbunătățirii senzoriale și halucinațiilor vizuale, participanții la o terapie cu psilocibină au descris efectele drogului ca fiind ceva care le schimbă viața, în sensul că obțin o perspectivă mai profundă ce schimbă modul în care gândesc despre ei înșiși.

Studiile au arătat că, după administrarea de psilocibină, are loc o intensificare a comunicării dintre anumite părți ale creierului care, în mod normal, nu comunică între ele, fapt care ar putea explica noile perspective pe care oamenii le experimentează. De asemenea, se pare că substanța determină o „calmare” a tiparelor de gândire profund înrădăcinate la persoanele care suferă de anxietate, depresie sau de dependențe.

Terapia cu psilocibină

Psilocibina s-a dovedit promițătoare pentru tratarea unor afecțiuni de sănătate dificil de tratat. De exemplu, rezultatele sunt foarte bune în privința utilizării psilocibinei în tratamentul renunțării la fumat și al depresiei. Evaluările clinice au arătat că doar 1-3 doze de psilocibină administrate împreună cu terapie cognitiv-comportamentală au ajutat pacienții să renunțe la fumat. După aceea, oamenii s-au simțit mult mai încrezători în capacitatea lor de a-și schimba comportamentul și de a-și gestiona dependențele.

Rezultatele sunt promițătoare și în privința utilizării psilocibinei pentru reducerea anxietății asociate cu cancerul și la tratarea depresiei rezistente la medicamente.

Psilocibina, împreună cu o terapie ajutătoare, pare să ajute oamenii să confrunte problemele pe care le au și să învețe din aceste experiențe. Tratamentul poate induce perspective noi, care promovează flexibilitatea mentală și pot provoca schimbări de comportament după șase luni sau chiar un an.

Unele studii la scară redusă au sugerat că psilocibina aduce beneficii tratamentului dependenței de alcool și tulburării obsesiv-compulsive.

Riscuri potențiale ale psilocibinei

Dozele mari de psilocibină pot provoca sentimente copleșitoare de anxietate, frică și confuzie, care pot duce la un comportament periculos în lipsa unei supravegheri medicale.

Substanțele halucinogene sunt foarte nocive, iar efectele lor secundare pot fi dificil de gestionat, chiar și în cadrul unui studiu medical controlat. Cercetătorii încearcă să reducă riscurile prin interzicerea participării la studii a persoanelor cu un istoric psihiatric. Psilocibina poate, de asemenea, crește moderat tensiunea arterială, motiv pentru care persoanele cu probleme cardiace nu sunt acceptate la studii. Alte posibile efecte secundare sunt greața, starea de vomă, durerile de cap și crampele la stomac.

În scop recreativ, identificarea greșită a speciilor de ciuperci reprezintă una dintre cele mai mari îngrijorări. Unele varietăți de ciuperci otrăvitoare seamănă foarte mult cu speciile ce conțin psilocibină, motiv pentru care un culegător de ciuperci neexperimentat ar putea să nu recunoască diferențele și să ingereze ciuperca otrăvitoare, cu riscul de a muri.

Sursa: Live Science

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – Temă WordPress dezvoltată de PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii