Se pare că inima galaxiei noastre, Calea Lactee, este un punct fierbinte pentru moleculele care se pot combina pentru a forma acidul ribonucleic (ARN).
Un nou studiu asupra centrului învăluit în nori groși al galaxiei noastre a dezvăluit prezența unei game largi de nitrili – molecule organice adesea toxice în stare pură, dar care constituie precursorii unor molecule esențiale pentru viață.
Existența moleculelor prebiotice (molecule implicate în apariția vieții) în centrul galactic, mai ales a celor asociate cu ARN-ul, are implicații deosebite pentru înțelegerea modului în care a apărut viața în univers – și, implicit, pe Pământ.
Detaliile apariției vieții pe planeta noastră constituie un mister pe care oamenii de știință sunt nerăbdători să-l dezlege. Noile informații vor oferi indicii importante în privința descoperirii unor exoplanete care ar putea găzdui organisme vii.
Una dintre teoriile apariției vieții susține a ARN-ul a apărut primul din ”supa” primordială, replicându-se și diversificându-se pe cont propriu; această teorie este cunoscută sub denumirea de RNA World Hypothesis (”Ipoteza Lumea ARN-ului”). Este posibil să nu putem obține dovezi în acest sens de pe Pământ, însă putem pune cap la cap tot mai multe indicii pentru a stabili cât de plauzibil și probabil este acest scenariu. Una dintre problemele acestei teorii o constituie sursa moleculelor prebiotice, cum sunt nitrilii. Întrebarea este dacă acești compuși existau pe Pământ de la început sau au fost aduși din spațiu de meteoriți sau asteroizi.
Cunoaștem că regiunea interioară a Sistemului Solar, inclusiv Pământul, a trecut printr-o periodă de bombardament intens cu asteroizi la începuturile sale. De asemenea, am identificat molecule prebiotice în meteorii, cometele și asteroizii din sistemul nostru solar de astăzi. Așadar, de unde au ajuns aceste substanțe pe aceste obiecte cerești?
O posibilă sursă ar putea fi norii în care aceste corpuri s-au format: norii moleculari reci în care au luat naștere stelele. După ce formarea unei stele s-a încheiat într-o regiune a norului, rămășițele acestuia au format celelalte obiecte din sistemul planetar – planetele, cometele, asteroizii, planetele pitice și orice altceva.
Norul din care s-a format Sistemul Solar a dispărut de mult timp, însă în centrul galaxiei noastre încă mai există nori moleculari groși. Această regiune se numește Zona Moleculară Centrală, iar aici oamenii de știință au descoperit numeroase molecule prebiotice.
Un anumit nor, denumit G+0.693-0.027, este cu adevărat interesant. Încă nu există dovezi ale formării unor stele în acest nor, dar oamenii de știință cred că o stea sau mai multe stele se vor forma aici în viitor. Compoziția chimică a acestui nor este similară cu cea a altor regiuni în care se formează stelele din galaxia noastră și cu cea a cometelor din sistemul nostru solar.
Cercetătorii au utilizat două telescoape pentru a studia spectrul luminii provenite de la nor. Atunci când anumite elemente sau molecule absorb și re-emit lumina, acest lucru poate fi observat în spectru sub forma unei benzi întunecate sau luminoase. Analiza acestor benzi ajută la identificarea moleculelor prezente – fiecare moleculă are semnătura sa spectrală.
În urma analizării emisiilor provenite de la G+0.693-0.027, oamenii de știință au identificat o serie de nitrili, inclusiv acid cianic, cianoalene, cianură de propargil și cianopropină. De asemenea, au făcut detectări preliminare ale cianoformaldehidei și glicolonitrilului (hidroxiacetonitrilului). Acest lucru sugerează că nitrilii sunt printre cele mai abundente familii de chimicale din Calea Lactee și că precursorii de bază ai ARN-ului pot fi întâniți în nori din care i-au naștere stelele și planetele.
Bineînțeles, ca întotdeauna, mai sunt necesare cercetări suplimentare, deoarece lipsesc o serie de molecule-cheie, care sunt dificil de detectat. De exemplu, știm deja că apariția vieții necesită lipide, care au fost responsabile de formarea primelor celule. De aceea, este necesar să înțelegem cum s-ar fi putut forma lipidele din precursorii simpli aflați în mediul interstelar.
Sursa: Science Alert