Ochiul Saharei, cunoscut și sub denumirea de Structura Richat, este o formațiune geologică localizată în Platoul Adrar din Deșertul Sahara, nord-vestul Africii. Cea mai apropiată localitate este Ouadane din Mauritania. Formațiunea este o structură circulară masivă, cu diametrul de circa 50 de kilometri. Inelele sale concentrice și tiparul său simetric îi conferă aspectul unui ochi de taur.
În ciuda mărimii sale impresionante, structura nu este vizibilă cu ușurință de la nivelul suprafeței Pământului, datorită topografiei sale relativ plate și lipsite de trăsături.
Probabil că Ochiul Saharei este cunoscut de secole de către populațiile locale, însă a intrat în atenția internațională odată cu apariția explorării spațiale. Inițial, s-a crezut că este vorba despre craterul rezultat în urma impactului cu un meteorit, dar cercetările ulterioare au arătat că formațiunea este o structură geologică naturală.
Formare și trăsături geologice
Se crede că Ochiul Saharei s-a format în decursul unei perioade lungi de timp, printr-o combinație de procese geologice, inclusiv încrețirea scoarței terestre, eroziune și expunerea diferitelor straturi de roci. Structura circulară nu este rezultatul impactului cu un meteorit, ci un produs natural al forțelor geologice de pe Pământ.
Cea mai proeminentă trăsătură a Ochiului Saharei este forma sa circulară, cu aspect de ochi de taur. Această structură circulară este caracterizată printr-o serie de inele concentrice, centrul formațiunii fiind mai înalt decât inelele periferice. Aspectul distinctiv este dat de eroziunea diferită a straturilor de roci, care a creat un tipar cu creste și jgheaburi alternative.
Formațiunea este compusă din diferite straturi de roci sedimentare, inclusiv calcare și șisturi, care au fost depuse în decursul a milioane de ani. Rocile oferă o imagine a istoricului geologic al regiunii, fiecare strat reprezentând diferite perioade de sedimentare și condiții de mediu.
Partea centrală a Ochiului Saharei prezintă un grad semnificativ de eroziune, formând o structură circulară cu un vârf (sau dom) central cu înălțimea de aproximativ 400 de metri peste terenul din jur. Eroziunea a îndepărtat straturile moi de roci și a lăsat doar straturile rezistente, care acum formează inelele concentrice. Tocmai această simetrie este trăsătura-cheie care distinge formațiunea față de craterele de impact, care adesea sunt asimetrice datorită direcției forței de impact. Procesul de eroziune continuă și în prezent.
Vârstă și istoric geologic
Determinarea vechimii exacte a Ochiului Saharei s-a dovedit a fi o sarcină plină de provocări, până acum nefiindu-i atribuită o vârstă definitivă. Totuși, o serie de studii geologice și tehnici de datare au oferit unele perspective.
- Sedimente din Paleozoic. Rocile care alcătuiesc Ochiul Saharei conțin straturi sedimentare din timpul Paleozoicului, care s-a întins din urmă cu 541 de milioane de ani până în urmă cu 252 milioane de ani. Aceste roci sedimentare conțin înregistrări ale condițiilor de mediu și proceselor geologice din acea perioadă.
- Nu există dovezi ale unui impact. În ciuda speculațiilor inițiale, studiile nu au descoperit dovezi ale metamorfismului rocilor sau alte trăsături asociate cu craterele de impact. Această lipsă a caracteristicilor legate de impact a dus la concluzia, pe largă acceptată, că Ochiul Saharei s-a format prin procese geologice naturale, nu în urma impactului cu un obiect cosmic.
- Istoricul eroziunilor. Eroziunea și expunerea diferitelor straturi de roci din cadrul structurii furnizează înregistrări cronologice ale evenimentelor geologice. Alternanța straturilor rezistente cu cele moi sugerează un istoric complex, inclusiv încrețiri și plieri ale scoarței și eroziuni desfășurate pe perioade întinse de timp.
Formațiunile geologice de tipul Ochiului Saharei sunt adesea însoțite de dificultăți în ceea ce privește datarea, deoarece metodele radiometrice tradiționale ar putea să nu fie aplicabile rocilor sedimentare sau ar putea oferi intervale largi de timp. Oamenii de știință pot utiliza o combinație de tehnici de datare, cum sunt stratigrafia și analiza izotopilor, pentru a pune cap la cap istoricul geologic.
Sursa: Geology Science