Misterele din spatele Triunghiului Bermudelor

publicat de Florin Mitrea
42 vizualizări
Localizarea Triunghiului Bermudelor

Într-o zi însorită din urmă cu aproape 80 de ani, cinci avioane ale U.S. Navy au decolat de la baza lor din Florida într-o misiune de rutină cunoscută sub denumirea de Flight 19 (Zborul 19). Nici avioanele, nici echipajele nu au mai fost văzute vreodată.

Așadar, s-a născut o legendă. Triunghiul Bermudelor este o zonă mărginită de Miami, Bermuda și Puerto Rico. Deși nu există statistici, în secolul trecut numeroase vapoare și avioane au dispărut fără urmă în acest triunghi imaginar.

În trecut au fost observate o serie de caracteristici stranii ale zonei. Cristofor Columb a scris în jurnalul său despre comportamentul bizar al busolei în această zonă. Însă regiunea și-a primit numele abia în anul 1964, atunci când Vincent Gaddis a născocit numele de Triunghiul Bermudelor în cadrul unui articol despre dispariția Zborului 19, publicat în revista Argosy.

Au fost propuse numeroase teorii exotice pentru a explica ce s-a întâmplat cu vapoarele și avioanele dispărute. De exemplu, disparițiile au fost atribuite unor monștri marini uriași, calamari gigantici sau extratereștri. Alte cauze sugerate au fost răpirile de către extratereștri, existența unei alte dimensiuni create de ființe necunoscute sau metanul eliberat în cantități mari din ocean.

În realitate, multe dintre dispariții ar putea fi explicate prin argumente mult mai prozaice: Mama Natură, erorile umane, greșelile de navigație sau de proiectare și, pur și simplu, ghinionul.

Dispariția Zborului 19

Legenda Triunghiului Bermudelor va fi întotdeauna asociată cu zborul fatidic care a avut loc pe 5 decembrie 1945. Zborul 19 (Flight 19) a pornit de la U.S. Navy Air Station din Fort Lauderdale, Florida. Cinci bombardiere TBM Avenger, cu un echipaj totalizând 14 oameni, au decolat la ora 14:00 pentru a efectua un zbor de rutină. Misiunea era condusă de locotenentul Charles Taylor și includea și executarea unui exercițiu de bombardare.

Într-o vreme în care GPS-ul nu era utilizat pentru navigare, Taylor s-a pierdut imediat după încheierea exercițiului de bombardare. Piloții care zburau deasupra apei în anul 1945 trebuiau să se bazeze pe busolă și să știe cât timp au zburat într-o anumită direcție și cu ce viteză.

Ambele busole ale avionului lui Taylor se pare că nu au mai funcționat, iar transcrierea comunicațiilor din timpul zborului sugerează că pilotul nu avea ceas. Mai mult, în mijlocul oceanului nu există repere pentru ghidare.

Piloții ai zburat dezorientați în mai multe direcții, până când lumina zilei s-a transformat într-o noapte furtunoasă. Taylor a propus un plan ca imediat ce combustibilul unui avion scădea sub 10 galoane, toate cinci avioanele să amerizeze.

Bombardierul Avenger este un avion greu, cântărind peste 4.500 kg atunci când este gol. Când ajunge pe apă, avionul se scufundă brusc și repede. Posibilitatea ca piloții să supraviețuiască amerizării era extrem de redusă, șansele de a supraviețui noaptea în apele reci erau nule, iar probabilitatea ca avioanele să ajungă rapid la fundul oceanului era mare.

După constatarea dispariției, a fost declanșată o amplă acțiune de căutare, dar corpurile piloților sau resturile avioanelor nu au fost găsite niciodată. În plus, unul dintre avioanele (un PBM Mariner) implicate în căutări a dispărut și el, împreună cu echipajul său de 13 oameni. Una dintre navele din zonă a raportat observarea unei mingi mari de foc și a unei pete de petrol în ocean la momentul și în locul în care ar fi trebuit să se afle acest avion.

În raportul final al U.A. Navy, vina pentru dispariția Zborului 19 a fost atribuită unei greșeli de pilotaj. Familia lui Taylor a protestat, iar după câteva revizuiri ale raportului, verdictul a fost schimbat în „cauze sau motive necunoscute”.

Cimitirul din Atlantic

Zona Triunghiului Bermudelor are unele caracteristici neobișnuite. Ea este unul dintre cele două locuri de pe Pământ unde nordul geografic și nordul magnetic se aliniază, ceea ce poate duce la perturbări ale funcționării busolei. (Cealaltă zonă similară este Devil’s Sea (Marea Diavolului) de pe coasta de est a Japoniei, care are o reputație similară în privința misterelor.)

Totodată, în această regiune se găsesc unele dintre cele mai adânci gropi oceanice din lume; cea mai mare parte a fundului oceanului din Triunghiul Bermudelor se găsește la 5.791 m, iar la extremitatea sudică, Groapa Puerto Rico are o adâncime de 8.229 m.

De-a lungul țărmului se întâlnesc bancuri de nisip periculoase și corali, iar curenții  oceanici puternici pun permanent în pericol navigația.

La toate acestea se mai adaugă și vremea. În zonă se întâlnesc în mod frecvent uragane, chiar dacă regiunea nu constituie un punct de origine pentru furtuni. Curentul Golfului trece prin extremitatea vestică a zonei și poate fi un factor de luat în considerare. Acest curent oceanic funcționează ca un „râu” cu lățimea de 64-80 km, care circulă spre nordul Oceanului Atlantic. Apele calde și viteza curentului pot crea tipare meteorologice specifice. Uneori, Curentul Golfului este identificat de către marinari după norii și furtunile de deasupra sa.

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii