Chiar dacă milioane de oameni din întreaga lume sunt amenințați de foamete sau malnutriție, producția de hrană pentru animalele domestice și pești folosește resurse naturale limitate care ar putea fi utilizate pentru a produce mai multă hrană pentru oameni. Un studiu recent al Universității Aalto din Finlanda arată că mici ajustări în hrănirea animalelor și peștilor ar putea menține producția oferită de acestea și ar face disponibilă mai multă hrană pentru oameni.
Aceste modificări relativ simple ar crește cantitatea de hrană în mod semnificativ și ar furniza calorii pentru încă 13% din omenire. În plus, fac acest lucru fără a necesita o creștere a utilizării resurselor naturale sau schimbări majore în alimentație.
Aproximativ o treime din producția de cereale este utilizată pentru hrănirea animalelor, iar aproape un sfert din peștele capturat nu este folosită pentru hrănirea oamenilor.
Autorii au analizat fluxul de hrană și hrănire a animalelor, precum și produsele secundare și reziduurile rezultate, din întreg sistemul global de producere a hranei. Apoi ei au identificat metode de a modifica aceste fluxuri pentru a avea un randament mai bun. De exemplu, animalele domestice și peștii de cultură ar putea fi hrănite cu produse secundare ale sistemului alimentar, cum ar fi pulpa de sfeclă de zahăr sau de citrice și chiar reziduuri de cultură, în loc de materii adecvate consumului uman.
În condițiile acestor modificări simple, până la 10-26% din producția totală de cereale și 17 milioane de tone de pește (aproximativ 11% din producția totală) ar putea fi redirecționate de la hrănirea animalelor spre hrănirea oamenilor. În funcție de scenariu, câștigurile pe lanțul de alimentar ar fi de 6-13% în termeni de conținut caloric și de 9-15% în termeni de conținut proteic. Aceasta ar reprezenta hrana pentru aproape în miliard de oameni.
Deși unele dintre modificări, cum ar fi hrănirea animalelor cu reziduuri vegetale, ar putea duce la o scădere a productivității, cercetătorii au luat în considerare acest lucru în cadrul analizei lor. O altă provocare este aceea că hrana comestibilă utilizată astăzi pentru oameni și în acvacultură este diferită de cea folosită pentru fabricarea alimentelor umane. De exemplu, pentru animale este folosită un alt soi de porumb, iar unele boabe calitate mai scăzută. Acest lucru este valabil este și pentru peștii utilizați în industria animalelor, care sunt mai mici și mai osoși, deci mai puțin populari în rândurile consumatorilor umani.
Totuși, depășirea acestor provocări ar putea aduce câștiguri substanțiale, deși obținerea acestor beneficii ar necesita unele ajustări în lanțurile de aprovizionare.
Sursa: SciTechDaily