Leucocitele, celulele albe ale sângelui

publicat de Florin Mitrea
49 vizualizări
Leucocite

Leucocitele sau globulele albe sunt tipuri de celule sanguine care prezintă nucleu și citoplasmă și fac parte din sistemul imunitar, aparând organismul în fața infecțiilor și corpurilor străine. Leucocitele se întâlnesc în țesuturile din tot corpul, fiind transportate prin sânge și sistemul limfatic. Ele se separă într-un strat albicios atunci când sângele este centrifugat.

Principalele categorii de globule albe sunt granulocitele (neutrofilele, eozinofilele, bazofilele), limfocitele (celulele B, celulele T, celulele NK (natural killers, în limba engleză)) și monocitele (inclusiv macrofagele). Aceste celule îndeplinesc o gamă largă de funcții de protecție, inclusiv producerea de anticorpi, înglobarea bacteriilor și protozoarelor, ingerarea celulelor moarte sau infectate și a resturilor etc. Toate aceste tipuri de celule sunt produse și derivate dintr-o celulă pluripotentă – o celulă care are potențialul de a se diferenția într-o varietate de celule – din măduva osoasă denumită celulă stem hematopoietică.

Atunci când organismul se află sub atac din partea unei infecții sau leziuni, leucocitele sunt mobilizate în regiunea afectată, iar răspunsul inflamator implică o varietate de molecule de semnalizare produse local. Deși fiecare tip de celulă albă are o responsabilitate diferită, aceste celule funcționează împreună ca un sistem pentru recunoașterea, atacarea și distrugerea bacteriilor, virusurilor, celulelor canceroase și a tuturor substanțelor considerate străine. Anumite infecții bacteriene au ca rezultat creșterea numărului de neutrofile, în timp ce infecțile cu protozoare produc o creștere selectivă a eozinofilelor.

Numărul de leucocite din sânge este adesea un indicator al unei afecțiuni. În corpul uman există, în mod normal, între 4×10,9 și 1,1×1010 globule roșii în fiecare litru de sânge, ceea ce reprezintă aproximativ 1% din sângele unei persoane adulte sănătoase. În cazul unor boli cum este leucemia, numărul leucocitelor este mai mare decât cel normal, iar în cazul leucopeniei, acest număr este mult mai mic. Proprietățile fizice ale leucocitelor, cum ar fi volumul, conductivitatea și granularitatea, se pot modifica datorită activării, prezenței celulelor imature sau prezenței unor leucocite maligne (în cazul leucemiei).

Tipuri de leucocite

În timp ce globulele roșii și plachetele sanguine (fragmente celulare mici implicate în coagularea sângelui) sunt asemănătoare, în cazul leucocitelor există mai multe tipuri distincte. Cele trei categorii principale sunt recunoscute în mod tradițional pe baza aspectului lor atunci când sunt observate la microscopul optic: granulocite, limfocite și monocite.

Această împărțire depinde de prezența sau absența granulelor, care permit diferențierea celulelor albe în două categorii: granulocite și agranulocite.

Granulocitele sunt leucocite caracterizate prin prezența în citoplasma lor a unor granule colorate diferit atunci când sunt observate la microscopul optic. Aceste granule sunt enzime membranare care acționează în principal în digestia particulelor înglobate prin endocitoză. Toate granulocitele conțin numeroși lizozomi și vezicule secretoare (granule). Există trei clase de granulocite, în funcție de morfologia și proprietățile de colorare ale acestor organite: neutrofile, bazofile și eozinofile. Neutrofilele (sau leucocitele polimorfonucleate) prezintă nuclei multilobați, sunt cele mai numeroase și au rol în fagocitoza și distrugerea organismelor mici, mai ales bacteriile. Bazofilele secretă histamină (unele tipuri secretă serotonină), care este importantă în medierea reacțiilor inflamatorii. Eozinofilele ajută la distrugerea paraziților și acționează în răspunsurile la reacțiile alergice.

Agranulocitele sunt leucocite caracterizate prin absența granulelor în citoplasmă. Din această categorie fac parte limfocitele și monocitele. Monocitele se maturizează în macrofage.

Limfocitele includ linfocitele B (celulele B), care produc anticorpi, și limfocitele T (celulele T), care ucid celulele infectate cu virusuri și reglează alte celule albe sanguine. În plus, celulele NK (natural killers) sunt celule asemănătoare limfocitelor care omoară anumite tipuri de celule tumorale și celule infectate cu virusuri.

Monocitele se maturizează în macrofage după ce părăsesc fluxul sanguin, iar împreună cu neutrofilele, ele reprezintă principalele fagocite.

Mișcarea leucocitelor

Leucocitele sunt transportate prin sânge, dar, în general, își desfășoară activitatea în alte țesuturi. În cazul unei leziuni sau infecții, ele pot fi mobilizate rapid în zona afectată. Unele leucocite migrează în țesuturile corpului, unde se localizează permanent. De obicei, aceste celule au denumiri speciale, în funcție de țesutul în care se stabilesc, cum ar fi macrofagele fixe din ficat, care devin cunoscute sub denumirea de celule Kupffer. Aceste celule încă joacă un rol în sistemul imunitar.

Producția și reglarea celulelor albe ale sângelui au loc în măduva osoasă, deoarece majoritatea globulelor albe – cu excepția limfocitelor și a unor macrofage – își au originea în acest țesut.

Medicamente care produc leucopenie

Unele medicamente pot avea un impact asupra numărului și funcțiilor globulelor albe. Leucopenia reprezintă reducerea numărului de leucocite, care poate afecta toate leucocitele sau doar o populație specifică de leucocite. De exemplu, dacă numărul neutrofilelor este mic, afecțiunea se numește neutropenie. La fel, nivelurile reduse de limfocite sunt denumite limfopenie.

Medicamentele care pot produce leucopenie includ clozapina, un medicament antipsihotic cu un efect advers rar care duce la absența totală a tuturor granulocitelor (neutrofilele, bazofilele și eozinofilele). Alte medicamente sunt imunosupresoarele, cum sunt micofenolatul de mofetil sau ciclosporina.

Din aceeași categorie

© 2022  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii