Insulina, un hormon esențial produs de pancreas

publicat de Florin Mitrea
145 vizualizări
Seringi și doză de insulină

Insulina este un hormon produs de pancreas – un organ localizat în spatele stomacului. La nivelul acestui organ există zone specializate, denumite insule Langerhans, alcătuite din diferite tipuri de celule care produc hormoni, cele mai numeroase fiind celulele beta, care produc insulină.

Insulina este eliberată în fluxul sanguin, astfel încât poate ajunge la diferite țesuturi din corp. Rolul său principal este acela de a controla modul în care organismul utilizează carbohidrații. Acești compuși sunt degradați de corpul uman până la un tip de zahar denumit glucoză, care reprezintă principala sursă de energie utilizată de celule.

Insulina permite celulelor musculare, hepatice și adipoase să preia glucoza din sânge și să o utilizeze ca sursă de energie pentru a funcționa corespunzător. În lipsa insulinei, celulele sunt incapabile să utilizeze glucoza drept combustibil. Glucoza în plus care nu este utilizată de celule este convertită și stocată sub formă de grăsimi (lipide), fiind utilizată apoi când nivelul de glucoză este redus.

Insulina are, de asemenea, și alte efecte metabolice, cum ar fi împiedicarea degradării proteinelor și grăsimilor.

Controlul secreției de insulină

Principala funcție a insulinei este aceea de a menține nivelurile glucozei din sânge în limite normale. Eliberarea insulinei este controlată activ la persoanele sănătoase pentru a se menține un echilibru între aportul de alimente și necesitățile metabolice ale organismului. Acesta este un proces complex, la care participă și alți hormoni din intestin și pancreas.

Atunci când mâncăm, glucoza este absorbită la nivelul intestinului și ajunge în fluxul sanguin, unde crește nivelul de glucoză (glicemia). Creșterea nivelului glucozei sanguine determină eliberarea de insulină de la nivelul pancreasului, astfel încât glucoza să pătrundă în celule pentru a fi utilizată. Pe măsură ce glucoza intră în celule, cantitatea de zahar din fluxul sanguin revine la normal, iar secreția de insulină se reduce. Proteinele din alimente și alți hormoni secretați de intestin stimulează, de asemenea, secreția de insulină.

Hormonii eliberați în situații de stres acut, așa cum este adrenalina, stopează eliberarea de insulină, ceea ce duce la niveluri ridicate ale glucozei sanguine pentru a face față situației de stres.

Insulina funcționează în tandem cu glucagonul, un alt hormon secretat de pancreas. În timp ce insulina coboară nivelul de zahăr din sânge, glucagonul crește nivelurile de glucoză, dacă acestea ajung prea jos. În acest nod, organismul se asigură că nivelurile de glucoză din sânge se mențin în limite normale.

Diabetul

Persoanele bolnave de diabet întâmpină dificultăți fie cu producția de insulină, fie cu funcționarea acestui hormon sau chiar ambele situații. Principalele tipuri de diabet sunt diabetul de tip 1 și diabetul de tip 2, deși există și alte tipuri mai rar întâlnite.

Oamenii cu diabet de tip 1 produc foarte puțină insulină sau chiar deloc. Această afecțiune apare atunci când celulele beta din pancreas sunt distruse de anticorpi, deci nu mai sunt capabile să producă insulină. În lipsa unei cantități suficiente de insulină, corpul nu mai poate transporta glucoza din sânge în celule, ceea ce crește nivelul glicemiei. Dacă nivelurile de glucoză sunt foarte mari, o parte din această trece în urină. Acest lucru atrage mai multă apă în urină, ceea ce duce la urinări frecvente și la senzație de sete, urmate de deshidratarea organismului.

În condițiile unei cantități insuficiente de insulină, celulele nu pot prelua glucoza ca sursă de energie, fiind necesare alte surse, cum sunt grăsimile sau masa musculară. Aceasta duce la oboseală și la pierderea greutății. Dacă dezechilibrul continuă, pacienții se pot îmbolnăvi foarte grav, deoarece obținerea energiei din grăsimi produce acizi sub formă de reziduuri. În final, toate acestea pot duce la comă sau la moarte în lipsa unei medicații corespunzătoare. Oamenii bolnavi de diabet de tip 1 au nevoie de insulină injectabilă pentru a supraviețui.

Dacă insulina nu acționează corespunzător la nivelul receptorului său celular, poate apărea diabetul de tip 2. Acest tip de diabet este cauzat de doi factori principali, iar gravitatea sa depinde de severitatea problemelor. Mai întâi, celulele beta pot avea probleme cu producerea insulinei, care nu este suficientă pentru nevoile organismului. În al doilea rând, insulina existentă nu funcționează corespunzător la nivelul receptorilor celulari, care nu mai răspund la insulina din fluxul sanguin. Această deficiență se numește rezistență la insulină și este foarte frecventă în caz de obezitate și diabet de tip 2. Receptorii pentru insulină par a se „defecta” mai mult la persoanele obeze.

Unele persoane cu diabet de tip 2 au, la început, puține simptome specifice, în timp ce altele prezintă simptome similare cu cele întâlnite la bolnavii de diabet de tip 1 (senzație de sete, urinare frecventă, deshidratare, stare de oboseală, pierderea greutății). Unii pacienți cu diabet de tip 2 își pot controla simptomele prin dietă și/sau scăderea în greutate, în timp ce alții pot avea nevoie de medicamente sau insulină injectabilă pentru a-și regla nivelul glucozei din sânge.

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii