Parfumul relaxant de lavandă înfrumusețează tot felul de lumânări, ceaiuri, loțiuni și poțiuni din întreaga lume. Proprietățile sale de reducere a stresului, stimulare a somnului și îngrijire a pielii sunt utilizate de secole.
Însă, recent, o echipă de cercetători din China a descoperit ce anume face lavanda atât de atractivă, atât pentru oameni, cât și pentru insecte
Indicii din trecut
Lavanda, cunoscută sub denumirea științifică de Lavandula angustifolia, este o plantă originară din regiunea mediteraneeană, de unde a fost introdusă în multe regiuni de pe tot globul.
Potrivit dr. Lei Shi, profesor la Institutul de Botanică al Academiei de Științe din China, lavanda a fost introdusă în China în anii 1950. În ciuda acestui fapt, există dovezi că oamenii utilizau lavanda în parfumuri, la gătit, în grădinărit și medicină încă de acum 2.500 de ani.
Aroma caracteristică a plantei se datorează unor compuși chimici denumiți terpenoide, care emană mirosuri pentru a juca un rol important în supraviețuirea plantei. Terpenoidele fie pot atrage polenizatorii pentru a ajuta la răspândirea materialului genetic al plantei, fie pot descuraja erbivorele care pot omorî planta și împiedica reproducerea sa.
Pentru a înțelege mai bine terpenoidele din lavandă, Shi și echipa sa au pus cap la cap întregul genom al plantei. Cercetătorii au asamblat genomul de 894,5 Mb al varietății de lavandă chinezești ”jingxun 2”, fapt care le-a permis să analizeze întregul său istoric genetic (filogenie), până la nivelul fiecărui cromozom.
Cercetătorii au acordat o atenție deosebită genelor producătoare de terpenoide și au stabilit legăturile dintre aceste gene și terpenoidele găsite în lavandă, ajungând la concluzia că planta a fost forțată să evolueze ca răspuns față de anumite evenimente ecologice majore. Iar compusul aromatic a trebuit să se modifice pe parcursul acestei evoluții.
Adaptări aromatice
Studiul identifică pentru prima dată conținutul de terpenoide din lavandă. De exemplu, substanțele chimice cu miros floral, dulceag, cum ar fi linalolul și acetatul de linalil, reprezintă aproximativ 72% din compușii chimici volatili din florile de lavandă, cu scopul de a atrage polenizatorii.
În schimb, puțini dintre produșii cu miros floral și dulceag au fost descoperiți în tulpină și frunze. În aceste părți ale plantei sunt mai răspândite mirosurile ușor picante și descurajante, precum camforul, care ajută la îndepărtarea erbivorelor.
Deși genomurile de lavandă au mai fost asamblate și în trecut, acest studiu este primul care explorează duplicarea genelor și emite o ipoteză în privința cauzei acesteia. Ambele puncte de cotitură din genetica lavandei au avut loc în perioade de schimbări majore ale mediului. Primul, din urmă cu circa 29,6 milioane de ani, a avut loc după un eveniment de extincție în masă din Europa, care s-a corelat și cu o răcire bruscă a climei. Al doilea punct de cotitură a avut loc în urmă cu circa 6,9 milioane de ani, când Marea Mediterană a trecut prin cicluri de secare repetate – o altă modificare ecologică drastică.
Oamenii de știință cred că organismele care trec prin astfel de modificări ale materialului genetic ar putea fi mai bine poziționate în procesul de adaptare la schimbările din mediu; situații similare au mai fost întâlnite și la alte familii de plante.
În cazul varietății ”jingsun 2”, aceste modificări genetice nu numai că au ajutat planta să-și dezvolte metode mai eficiente de a alunga erbivorele și a atrage polenizatorii, ci au și ajutat-o să se adapteze la climatul mai rece din Mediterana.
Protejarea viitorului lavandei
Shi susține că sunt necesare varietăți mai bune ale lavandei și că degradarea soiurilor cultivate devine îngrijorătoare. Acest studiu nu numai că scoate la lumină noi descoperiri privind evoluția lavandei, ci ar putea ajuta și la crearea unor soiuri de lavandă de calitate ridicată.
Sursa: Science Connected Magazine.