Un prădător nu trebuie să facă prea multe pentru a-și îngrozi prada. Fără trucuri, fără delicatese, doar frica ancestrală de a fi mâncat.
Un prădător ar putea doar hoinări aiurea, fără a avea chef să vâneze. Însă prăzii nu îi pasă de intențiile prădătorului, ea știe doar ce s-ar putea întâmpla și asta este suficient. Frica este un lucru bun nu numai pentru pradă, ci și pentru menținerea unor ecosisteme sănătoase și echilibrate.
Ecologistul marin Mike Heithaus de la FIU și ecologistul Aaron Wirsing de la Universitatea din Washington au colaborat cu colegii de la Yale și de la Universitatea Illinois din Chicago pentru a studia „ecologia fricii” – sau efectul de undă pe care îl au prădătorii asupra comportamentului prăzii. Ei au dorit să înțeleagă mai bine diferitele etape ale interacțiunii prădător-pradă, care nu se finalizează neapărat cu mâncarea acesteia din urmă.
Cercetătorii au găsit exemple în rândul animalelor pentru a înțelege când frica de prădători contează cel mai mult pentru pradă și ecosistem. În cele mai multe cazuri, când prădătorii sunt prezenți, prada se deplasează în zone în care au mai multe șanse de a scăpa. De exemplu, căprioara-catâr se deplasează în locuri mai înalte pentru a se feri de lupi. Lăcustele evită zonele unde există păianjeni. Gerbilii nu se hrănesc atât timp cât bufnițele vânează în mod activ.
Heithaus și Wirsing au realizat cel mai aprofundat studiu din lume privind rechinii, răspunzând la întrebări esențiale despre viața acestora și despre modul în care aceștia ajută la menținerea unor
populații sănătoase de alte animale și chiar de plante oceanice. În Golful Rechinilor din Australia, delfinii, dugongii, țestoasele verzi, șerpii de mare, cormoranii și peștii sunt toți în meniul rechinilor-tigru. Când ajung în golf, rechinii-tigru înoată spre apele mai puțin adânci, unde prada lor își petrece timpul. Iar celelalte animale se împrăștie repede și se deplasează în zone mai sigure, unde se pot ascunde.
Analizând cu atenție aceste modificări subtile de comportament, oamenii de știință pot prognoza mai bine când dispariția fricii față de prădători ar putea duce la schimbări dramatice în mediu.
Sursa: Phys.org