Cancerul este o boală în care unele dintre celulele corpului se dezvoltă necontrolat și se răspândesc în alte părți ale corpului. Cancerul poate începe oriunde în organismul uman, care este alcătuit din trilioane de celule. În mod normal, celulele umane cresc și se multiplică (printr-un proces denumit diviziune celulară) pentru a forma noi celule de care corpul are nevoie. Atunci când celulele îmbătrânesc sau sunt vătămate, ele mor, iar alte celule le iau locul.
Uneori se întâmplă ca acest proces ordonat să fie perturbat, iar o serie de celule anormale sau vătămate să crească și să se multiplice când nu ar trebui. Aceste celule pot forma tumori, adică bucăți de țesut. Tumorile pot fi canceroase (maligne) sau necanceroase (benigne).
Tumorile canceroase (sau tumorile maligne) se răspândesc (invadează) țesuturile din vecinătate și pot călători în părți îndepărtate a corpului pentru a forma tumori noi (un proces denumit metastază). Multe cancere formează tumori solide, însă cancerele sângelui, cum este leucemia, nu formează astfel de tumori.
Tumorile benigne nu invadează țesuturile vecine. După ce sunt înlăturate, de obicei ele nu cresc la loc, în timp ce tumorile canceroase fac acest lucru de multe ori. Tumorile benigne pot fi foarte mari, cauzând simptome grave sau punând viața în pericol, așa cum este cazul tumorilor de la nivelul creierului.
Diferența între celulele canceroase și celulele normale
Celulele canceroase diferă de celulele normale în mai mult moduri. De exemplu, celulele canceroase:
- cresc în absența semnalelor celulare care le spun să crească (celulele normale cresc doar dacă primesc astfel de semnale);
- ignoră semnalele care le spun celulelor să nu se mai dividă sau să moară (proces denumit moarte programată a celulelor sau apoptoză);
- invadează zonele învecinate și să răspândesc în alte regiuni ale corpului (celulele normale nu mai cresc după ce întâlnesc alte celule și majoritatea dintre ele nu se deplasează prin corp);
- spun vaselor de sânge să crească înspre tumori pentru a le aproviziona cu oxigen și nutrienți și a îndepărta deșeurile produse;
- se ascund de sistemul imunitar, care, în mod normal, elimină celulele vătămate sau anormale;
- păcălesc sistemul imunitar pentru a le ajuta să supraviețuiască și să crească; de exemplu, unele celule canceroase conving celulele imunitare să protejeze tumoare în loc să o distrugă;
- acumulează numeroase modificări în cromozomii lor, cum sunt duplicații și deleții ale unor părți cromozomiale (unele tumori chiar au un număr dublu de cromozomi);
- folosesc tipuri diferite de nutrienți față de celulele normale, iar unele celule canceroase produc energie în moduri diferite de celulele normale; aceasta permite cancerului să se dezvolte mai repede.
De multe ori, celulele canceroase se folosesc atât de mult de aceste comportamente anormale, încât ele nu pot supraviețui în lipsa lor. Cercetătorii utilizează acest fapt pentru a crea terapii ce vizează trăsăturile anormale ale celulelor canceroase. De exemplu, unele terapii împotriva cancerului împiedică vasele de sânge să crească înspre tumori, privându-le astfel de nutrienții necesari.
Cum se dezvoltă cancerul?
Cancerul este o boală genetică, adică este cauzată de modificări ale genelor care controlează funcționarea celulelor noastre, în special creșterea și diviziunea acestora.
Modificările genetice ce pot duce la cancer pot avea loc datorită:
- unor erori ce apar în timpul diviziunii celulare;
- vătămării ADN-ului din cauza unor substanțe nocive din mediu, cum sunt chimicalele din fumul de tutun și radiațiile ultraviolete de la Soare;
- moștenirii lor de la părinți.
În mod normal, organismul înlătură celulele cu ADN-ul vătămat înainte ca ele să poată deveni canceroase. Însă această abilitate a organismului slăbește odată cu înaintarea în vârstă. De aceea riscul de cancer crește la vârstele înaintate.
Tipuri de gene care cauzează cancer
Modificările genetice care pot duce la cancer tind să afecteze trei tipuri principale de gene: proto-oncogenele, genele supresoare ale tumorii și genele care repară ADN-ul. Aceste modificări se mai numesc promotori ai cancerului.
Proto-oncogenele sunt implicate în dezvoltarea și diviziunea celulelor. Însă atunci când ele sunt alterate în anumite feluri sau sunt mai active decât în mod normal, ele pot duce la cancer (de unde și denumirea de oncogene), permițându-le celulelor să crească și să supraviețuiască atunci când nu ar trebui.
Genele supresoare ale tumorilor sunt și ele implicate în controlul creșterii și diviziunii celulare. Celulele cu anumite alterări ale genelor supresoare ale tumorilor se pot divide într-o manieră necontrolată.
Genele care repară ADN-ul sunt implicate în refacerea ADN-ului vătămat. Celulele cu mutații la nivelul acestor gene tind să dobândească mutații suplimentare la nivelul altor gene și modificări ale cromozomilor. Toate aceste mutații pot transforma celulele normale în celule canceroase.
Răspândirea cancerului
Un cancer care se răspândește de la locul de formare în altă parte a corpului poartă denumirea de cancer metastatic. Procesul prin care celulele canceroase se răspândesc în alte părți ale corpului se numește metastază.
Cancerul metastatic are aceeași denumire și același tip de celule canceroase ca și cancerul original sau cancerul primar. De exemplu, cancerul de sân care formează o tumoare metastatică la nivelul plămânilor se numește cancer de sân metastatic, nu cancer pulmonar.
Observate la microscop, celulele canceroase metastatice arată, în general, similar cu celulele cancerului primar. Mai mult, celulele metastatice și cele ale cancerului primar au câteva trăsături moleculare comune, cum ar fi prezența modificărilor cromozomiale specifice.
În unele cazuri, tratamentul poate ajuta la prelungirea vieții persoanelor cu cancer metastatic. În alte cazuri, scopul principal al tratamentului cancerului metastatic este controlul creșterii sale sau atenuare simptomelor pe care le provoacă. Tumorile metastatice pot cauza daune semnificative asupra funcțiilor corpului și majoritatea oamenilor care mor de cancer mor în faza metastatică a acestuia.
Modificări tisulare care nu sunt cancer
Nu orice modificare apărută la nivelul țesuturilor corpului este de natură canceroasă. Unele astfel de modificări pot deveni canceroase dacă nu sunt tratate la timp. Iată câteva de exemple de modificări care nu sunt canceroase, dar care, în unele împrejurări, ar putea deveni canceroase:
- Hiperplazia apare atunci când celulele se multiplică mai rapid decât rata normală și se acumulează celule în plus. Însă aceste celule arată normal la microscop. Ea poate fi cauzată de câțiva factori, precum iritația cronică.
- Displazia este o formă mai avansată de hiperplazie. Însă, de această dată, celulele arată anormal și există modificări în organizarea țesutului. În general, cu cât celulele arată mai anormal, cu atât riscul de cancer crește. Un exemplu de displazie este o aluniță anormală (nev displazic) care se formează pe piele și care se poate transforma în melanom.
- Carcinomul in situ este o afecțiune și mai avansată. Chiar dacă uneori mai este numită cancer de stadiul 0 (zero), afecțiunea nu este cancer, deoarece celulele anormale nu invadează țesuturile din vecinătate, așa cum se întâmplă în cazul cancerului. Unele carcinoame in situ pot deveni cancere dacă nu sunt tratate.
Celulele normale pot deveni celule canceroase. Înainte ca celulele canceroase să se formeze în țesuturile corpului, celulele trec prin modificări anormale numite hiperplazie și displazie. | Ilustrație: TERESE WINSLOW
Tipuri de cancer
Există peste 100 de tipuri de cancer, care sunt denumite, de obicei, după organele sau țesuturile în care se formează. De exemplu, cancerul de plămâni începe în plămâni, iar cancerul de creier începe în creier. Cancerele mai pot fi descrise după tipul de celule care le formează, cum sunt celulele epiteliale sau celulele scuamoase.
Carcinomul
Carcinoamele sunt cele mai frecvente tipuri de cancer. Ele se formează la nivelul celulelor epiteliale, adică acele celule care acoperă suprafețele interne sau externe ale corpului. Există numeroase tipuri de celule epiteliale, forma lor predominantă fiind cea de coloană (atunci când sunt observate la microscop). Carcinoamele celulelor epiteliale au denumiri specifice, în funcție de tipul acestor celule.
Adenocarcinomul este un cancer care se formează în celulele epiteliale care produc fluide sau mucoase. Țesuturile cu astfel de celule se mai numesc țesuturi glandulare. Majoritatea cancerelor de colon, de sân și de prostată sunt adenocarcinoame.
Carcinomul celulelor bazale este un cancer care începe în stratul inferior (bazal) al epidermei (stratul exterior al pielii).
Carcinomul celulelor scuamoase este un cancer care se formează în celulele scuamoase, care sunt celule epiteliale situate sub stratul exterior al pielii. Celulele scuamoase mai căptușesc și alte organe importante, precum stomacul, intestinele, plămânii, vezica urinară și rinichii. Celulele scuamoase au un aspect plat atunci când sunt observate la microscop. Carcinoamele celulelor scuamoase se mai numesc carcinoame epidermoide.
Carcinomul celulelor tranziționale este un cancer care se formează într-un tip de țesut epitelial denumit epiteliu de tranziție sau uroteliu. Acest țesut, care este alcătuit din numeroase straturi de celule epiteliale mici și mari, căptușește vezica urinară, ureterele și părți ale rinichilor (pelvisul renal) și alte câteva organe.
Sarcomul
Sarcoamele sunt cancere care se formează la nivelul oaselor și țesuturilor moi, cum ar fi mușchii, grăsimea, vasele de sânge, vasele limfatice și țesuturile fibroase (precum tendoanele și ligamentele).
Osteosarcomul este cel mai des întâlnit tip de cancer osos. Cele mai frecvente sarcoame de țesut moale sunt leiomiosarcomul, sarcomul Kaposi, histiocitomul fibros malign, liposarcomul și dermatofibrosarcomul protuberans.
Leucemia
Cancerele care pornesc din țesuturile formatoare de sânge din măduva osoasă se numesc leucemii. Aceste cancere nu formează tumori solide, ci un număr mare de globule albe (leucocite) anormale se acumulează în sânge și în măduva osoasă, luând locul celulelor sanguine normale. Nivelul redus de celule sanguine normale face dificile transportarea oxigenului la țesuturi, controlul hemoragiilor și lupta împotriva infecțiilor.
Există patru forme principale de leucemie, grupate după cât de repede afecțiunea se înrăutățește (acută sau cronică) și după tipul de celulă sanguină în care începe cancerul (limfoblastic sau mieloid). Formele acute de leucemie se dezvoltă rapid, iar formele cronice se dezvoltă mai lent.
Limfomul
Limfomul este un tip de cancer care începe în limfocite (celulele T sau celulele B). Aceste sunt celule din componența sistemului imunitar. În limfom, limfocitele anormale se acumulează la nivelul ganglionilor limfatici și vaselor limfatice, precum și în alte organe ale corpului.
Există două tipuri principale de limfom: limfomul Hodgkin (limfocitele anormale sunt numite celule Reed-Sternberg și se formează din celulele B) și limfomul non-Hodgkin (cancere care pornesc de la celulele B sau celulele T).
Mielomul multiplu
Mielomul multiplu este un cancer care începe în celulele plasmatice (un alt tip de celule imunitare). Celulele plasmatice anormale, denumite celule mielom, se acumulează în măduva osoasă și formează tumori osoase în tot corpul. Mielomul multiplu mai este numit mielomul celulelor plasmatice sau boala Kahler.
Melanomul
Melanomul este un cancer care începe în celulele care devin melanocite, care sunt celule specializate în producerea melaninei (pigmentul care dă culoarea pielii). Majoritatea melanoamelor se formează la nivelul pielii, dar pot apărea și în alte țesuturi pigmentate, cum sunt ochii.
Tumorile de creier și măduva spinării
Există mai multe tipuri de tumori ale creierului și măduvei spinării. Acestea sunt denumite după tipul celulelor la nivelul cărora se formează și după locul în care a apărut tumoarea la nivelul sistemului nervos central. De exemplu, tumoarea astrocitică începe la nivelul celulelor în formă de stea din creier numite astrocite, care mențin celulele nervoase sănătoase. Tumorile de creier pot fi benigne (necanceroase) sau maligne (canceroase).
Tumorile neuroendocrine
Tumorile neuroendocrine se formează în celulele care secretă hormoni în sânge ca răspuns la semnalele primite de la sistemul nervos. Aceste tumori, care pot secreta cantități prea mari de hormoni, pot cauza diferite simptome. Tumorile neuroendocrine pot fi benigne sau maligne.
Tumorile carcinoide
Tumorile carcinoide sunt un tip de tumoare neuroendocrină. Ele sunt tumori cu creștere lentă întâlnite la nivelul sistemului gastrointestinal (mai ales în rect și intestinul subțire). Tumorile carcinoide se pot răspândi la ficat și în alte locuri din corp și pot secreta substanțe precum serotonina și prostaglandinele, cauzând sindromul carcinoid.
Sursa: National Cancer Institute