Puțini oameni au avut un impact atât de profund asupra științei precum fizicianul și astronomul italian Galileo Galilei (1564-1642), ale cărui invenții și descoperiri inovatoare i-au adus titlul de ”părintele științei moderne”. Având contribuții în matematică, fizică și astronomie, abordarea sa bazată pe experimente l-a făcut o figură-cheie a revoluției știițifice din secolele al XVI-lea și al VII-lea.
În această perioadă, Galilei aproape a infirmat fizica și cosmologia aristoteliene, care dominaseră anterior științele din Europa.
Mișcarea corpurilor
Legea căderii corpurilor este una dintre contribuțiile-cheie ale lui Galilei în domeniul fizicii. Aceasta susține că obiectele cad cu aceeași viteză, indiferent de masa și forma lor.
Prin experimentele sale, Galilei a contracarat concepția aristoteliană omniprezentă, care susținea că obiectele mai grele cad mai repede decât obiectele mai ușoare. Fizicianul a calculat că distanța pe care o parcurge un obiect este proporțională cu pătratul timpului necesar obiectului pentru a ajunge la sol.
De asemenea, Galileo a introdus pentru prima dată conceptul de inerție – ideea că un obiect rămâne în repaus sau în mișcare până când este acționat de o altă forță -, care a stat la baza uneia dintre legile mișcării ale lui Isaac Newton.
Busola geometrică și militară
În anul 1598, Galileo Galilei a început să vândă o busolă geometrică și militară proiectată de el însuși, însă profiturile înregistrate au fost minime. Constând din două rigle atașate în unghi drept, cu o a treia riglă curbată între ele, busola lui Galilei – cunoscută sub denumirea de sector – avea mai multe funcții. Soldații o foloseau pentru calcularea înălțimii țevii de tun, în timp ce comercianții o foloseau pentru calcularea ratelor de schimb valutar.
Un telescop îmbunătățit
Deși nu a inventat telescopul, îmbunătățirile pe care Galileo Galilei le-a adus acestui instrument i-au permis să facă noi descoperiri empirice. În timp ce primele telescoape măreau obiectele doar de trei ori, Galileo a învățat să șlefuiască lentilele – un progres care a creat în cele din urmă cu telescop cu un factor de mărire de 30x.
Cu telescoapele sale nemaiîntâlnit de puternice, Galilei a fost primul care a observat suprafața neuniformă și plină de cratere a Lunii, cei mai mari patru sateliți ai lui Jupiter, petele întunecate de pe suprafața Soarelui (petele solare) și fazele planetei Venus. Telescopul a mai descoperit că universul conține mult mai multe stele decât cele vizibile cu ochiul liber.
Heliocentrismul
În secolul al XVI-lea, astronomul polonez Nicolaus Copernicus a devenit primul om de știință care a promovat un model al sistemului nostru solar în care Pământul orbitează în jurul Soarelui, nu invers.
Observațiile lui Galilei au discreditat teoria lui Aristotel conform căreia Pământul se află în centrul Sistemului Solar, în favoarea modelului heliocentric al lui Copernicus. Prezența lunilor pe orbită în jurul lui Jupiter a sugerat că Pământul nu este singurul centru din cosmos în jurul căruia se învârt alte corpuri cerești, așa cum propusese Aristotel. Mai mult, conștientizarea faptului că suprafața Lunii este plină de cratere a infirmat viziunea aristoteliană a unui tărâm ceresc perfect, imuabil.
Descoperirile lui Galileo Galilei au provocat mânia Bisericii Catolice, care susținea viziunea aristoteliană. După ce l-a găsit vinovat de erezie în 1633, Inchiziția romană l-a forțat pe Galilei să-și retragă sprijinul pentru heliocentrism și l-a condamnat la închisoare – în cele de urmă avea să moară în arest, în anul 1642.
Sursa: Sciencing.com.