Rinichii: anatomie și funcții

publicat de Florin Mitrea
63 vizualizări
Rinichii - ilustrație

Sistemul renal, cunoscut și sub denumirea de sistemul urinar, este format din rinichi, uretere, vezică urinară și uretră. Rinichii sunt două organe de forma unui bob de fasole, responsabile pentru filtrarea mineralelor din sânge, menținerea echilibrului general al fluidelor, secreția reziduurilor și reglarea volumului sanguin.

Rinichii îndeplinesc un rol foarte important în organism. Aproximativ o treime din sângele care părăsește inima trece prin rinichi pentru filtrare, înainte de a fi pompat în celulele și țesuturile corpului. Atunci când rinichii se blochează și nu mai funcționează (afecțiune denumită insuficiență renală), pot apărea diferite complicații, cum este retenția de fluide, care poate duce umflarea extremităților, edem pulmonar (lichid în plămâni), hiperpotasemie (nivel crescut de potasiu în sânge), anemie, boli de inimă, pericardită etc.

Rinichii – atanomie

Rinichii sunt localizați de o parte și de alta a coloanei vertebrale, în spațiul retroperitoneal. Rinichiul stâng este amplasat ușor mai sus decât rinichiul drept, datorită prezenței ficatului în partea dreaptă a cavității abdominale (deasupra rinichiului drept).

La bărbat, fiecare rinichi cântărește 125-175 de grame, în timp ce la femeie cântărește 115-155 de grame. Dimensiunile rinichilor sunt de aproximativ 11-14 cm în lungime, 6 cm în lățime și 4 cm în grosime.

Rinichii sunt protejați de grăsime, mușchi și coaste. Grăsimea din jurul rinichilor (grăsimea perirenală) protejează aceste organe față de loviturile venite din exterior. Rinichii prezintă o adâncitură mediană, denumită hil renal, care reprezintă punctul de intrare și ieșire al structurilor care aprovizionează sau drenează aceste organe, cum sunt nervii, ureterele, vasele de sânge și vasele limfatice.

Anatomia rinichiului uman

Anatomia rinichiului uman. | Ilustrație: BLUERINGMEDIA/SHUTTERSTOCK

Structura rinichiului

Rinichiul este alcătuit din două părți: capsula renală și parenchimul (țesutul) renal.

Capsula renală este un înveliș de natură fibro-elastică și acoperă întreaga suprafață a rinichiului, aderând pe parenchimul renal situat dedesubt. Parenchimul renal cuprinde două zone: o zonă medulară (centrală) și o zonă corticală (periferică).

Zona medulară prezintă 7-14 formațiuni de formă triunghiulară, denumite piramidele lui Malpighi, orientate cu baza spre periferie și cu vârful spre hilul renal. Vârfurile acestor piramide sunt rotunjite și se numesc papile renale. Suprafața fiecărei papile renale prezintă 15-20 de orificii, care alcătuiesc aria ciuruită, prin care se scurge urina prin tubii colectori Bellini în calicele renale mici. Fiecare piramidă Malpighi este echivalentă cu un lob renal, deci un rinichi are un număr de lobi egal cu cel al piramidelor Malpighi. Între piramide se găsesc coloanele Bertin, care sunt prelungiri ale zonei corticale în zona medulară.

Zona corticală este alcătuită din formațiuni de formă triunghiulară, denumite piramide Ferrein, în număr de 300-500 pentru fiecare piramidă Malpighi. Piramidele Ferrein sunt orientate cu baza spre hilul renal și cu vârful spre periferie, deci invers decât piramidele Malpighi. Fiecare piramidă Ferrein este echivalentă cu un lobul renal. Între piramidele Ferrein se află un așa-numit labirint, ce cuprinde corpusculi renali, vase de sânge și tubi uriniferi.

Nefronii reprezintă unitatea anatomică și funcțională a rinichiului, numărul lor fiind de circa 1,3 milioane la nivelul fiecărui rinichi. Un nefron este format din două părți: capsula Bowman și sistemul tubular.

Capsula Bowman reprezintă porțiunea inițială a rinichiului. Ea este situată în zona corticală și are forma unei cupe cu pereți dubli. Capsula are doi poli: un pol vascular și un pol urinar. Prin polul vascular în capsulă pătrunde arteriola aferentă, care se ramifică formând un ghem de capilare, denumit glomerulul renal Malpighi; tot prin acest pol iese din capsulă arteriola eferentă. Polul urinar este situat în partea opusă polului vascular.

Membrana internă a capsulei Bowman este formată din celule turtite și se mulează pe ghemul de capilare al glomerulului Malpighi. Membrana externă a capsulei se continuă cu tubul contort proximal. Capsula Bowman, împreună cu glomerulul renal, formează corpusculul renal Malpighi.

Sistemul tubular este situat în continuarea capsulei Bowman și este alcătuit din mai multe segmente în lungime totală de 3-4 cm. Aceste segmente sunt: tubul contort proximal, ansa Henle și tubul contort distal. Tubul contort proximal, având o lungime de 15 mm, este un tub încolătăcit, situat în corticală, în imediata apropiere a capsulei Bowman. Ansa Henle, situată în continuarea tubului contort proximal, este formată din două ramuri: un ram descendent, mai subțire, care trece din corticală în medulară, unde formează o buclă, și un ram ascendent, mai gros, care se reîntoarce în corticală. Tubul contort distal este un tub răsucit, situat în corticală, în continuarea ansei Henle, și este format dintr-o porțiune dreaptă și o porțiune contortă. La limita dintre cele două porțiuni există o structură numită macula densa, care face parte din aparatul juxtaglomerular. La exterior, această limită se află în dreptul punctului de contact dintre segmentul distal și corpusculul renal de care aparține. Aparatul juxtaglomerular are rolul de a regla activitatea rinichilor și de a secreta renina și eritropoietina.

Mai mulți tubi colectori distali (între 5.000 și 6.000) se varsă într-un tub colector Bellini, care nu face parte din alcătuirea nefronului. Tubul colector Bellini trece din zona corticală în zona medulară, străbătând piramidele Malpighi de la bază spre vârf, și se varsă în calicele renal mici. Întregul sistem tubular al rinichiului are o lungime de 60-80 km și o suprafață totală de circa 5 metri pătrați.

Vascularizația rinichiului

Rinichii sunt aprovizionați cu sânge prin intermediul arterelor renale, care sunt ramificații majore ale aortei abdominale. Odată pătrunse în rinichi, arterele renale se ramifică pe mai multe niveluri pentru a forma o rețea specializată de arteriole aferente, din care apoi se formează glomerulii renali Malpighi (o împletitură de vase capilare). Apoi capilarele se unesc din nou pentru a forma arteriolele eferente, care părăsesc capsula Bowman prin polul său vascular.

Sângele venos este colectat de capilare dispuse la periferie, sub capsula renală, denumite stelele Verheyen. Din această rețea, venele au un traiect invers față de artere, sângele ajungând în final în venele renale, care se varsă în vena cavă inferioară.

Limfa rinichiului este colectată de vase limfatice care merg în paralel cu venele și care o drenează în ganglionii aortici.

Rinichii – funcții

Rinichii îndeplinesc două funcții principale:

  • excreția celei mai mari părți a produșilor finali ai metabolismului;
  • controlul concentrațiilor majorității constituenților organismului, contribuind la menținerea homeostaziei și a echilibrului acido-bazic.

În afară de aceste funcții majore, rinichii mai au următoarele roluri: formarea și eliberarea reninei, formarea și eliberarea eritropoietinei, activarea vitaminei D, gluconeogeneza (în anumite situații).

Filtrarea glomerulară

Lichidul care este filtrat prin glomerul în capsula Bowman se numește filtrat glomerular, iar membrana capilarelor glomerulare se numește membrană glomerulară. Aceasta din urmă este alcătuită din câteva straturi importante: endoteliu capilar, membrană bazală și un strat de celule epiteliale.

În ciuda numărului mare de straturi, membrana glomerulară are o permeabilitate de 100-500 de ori mai ridicată decât cea a capilarelor obișnuite. De asemenea, ea are o selectivitate foarte mare în privința dimensiunii moleculelor ce trec prin ea: membrana glomerulară este aproape impermeabilă pentru proteinele plasmatice, dar are o permeabilitate foarte mare pentru toate celelalte substanțe dizolvate în plasma normală.

Filtratul glomerula are aproape aceeași compoziție ca și lichidul care este filtrat în interstiții la capătul arterial al capilarelor. El nu conține deloc globule roșii și conține doar circa 0,03% proteine. Deci filtratul glomerular este o plasmă care nu conține proteine în cantități semnificative.

Cantitatea de filtrat glomerular care se formează într-un minut prin toți nefronii ambilor rinichi se numește debitul filtrării glomerulare. În mod normal, acesta este de circa 125 ml/minut (180 de litri în fiecare zi), însă peste 99% din filtrat este reabsorbit la nivelul tubilor uriniferi, restul trecând în urină.

Sursa: News Medical

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii