Ariciul european, prietenul grădinarilor

publicat de Florin Mitrea
51 vizualizări
Ariciul european

Ariciul european (Erinaceus europaeus) este un mamifer al cărui corp este acoperit de țepi formați din cheratină, în număr de cca. 7000, fiecare țep având 2-3 cm lungime. Țepii acoperă cea mai mare parte a corpului, cu excepția părții ventrale. Țepii nu sunt otrăvitori, însă sunt groși și au un rol protector, atunci când ariciul se ghemuiește sub forma unei mingi. Puii se nasc cu țepi moi și albi, localizați sub piele, pentru a proteja mama în timpul nașterii, dar apoi acești țepi ies la exterior după câteva ore.

Ariciul este un mamifer de dimensiuni relativ mici, cu corpul având o lungime de maxim 33 cm și o greutate de 800-1200 g. Membrele sunt mici și puternice, membrele posterioare fiind mai musculoase decât cele anterioare. Membrele prezintă câte 5 degete, unde primul și ultimul deget sunt mai mici în comparație cu celelalte degete și nu au gheare. Au niște ochi mici și o ureche externă slab dezvoltată. Au un bot mic și ascuțit, cu o acuitate olfactivă foarte dezvoltată.

Ariciul european se întâlnește în mod frecvent în Europa și Asia Centrală. Fiind nativ acestor regiuni, apare din Arhipelagul Azore până în estul îndepărtat în Kazakhstan și a fost observat în nordul Europei, până în Scandinavia. De obicei, nu se întâlnește la sud de Marea Mediterană, dar a fost observat în Liban. Trăiește și în Noua Zeelandă, unde a fost introdus spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Ocupă o varietate de habitate de mică altitudine, de la grădini și parcuri până la terenuri agricole.

Aricii sunt animale nocturne, neteritoriale și predominant solitare. Pot călători până la 1-2 km în fiecare noapte în căutare de hrană. Pot alerga destul de bine, sunt buni înotători și se ghemuiesc sub forma unei mingi atunci când se apără. Iarna aricii hibernează în vizuine formate din frunze, amplasate sub grămezi de lemne sau sub diferite anexe gospodărești/agricole. Perioada de hibernare este din noiembrie până în aprilie, în funcție de vreme.

Ariciul european este un animal omnivor, hrănindu-se mai ales cu insecte. Preferă gândacii, albinele, viespile, furnicile, fluturii și moliile, dar consumă și melci, greieri, lăcuste, ouă, șopârle, șerpi, broaște și rozătoare mici.

Aricii europeni sunt poliginandri, adică atât masculii, cât și femelele au parteneri multipli în timpul perioadei de reproducere. Împerecherea începe după ce ies din hibernare în aprilie și continuă până în septembrie; masculii ies din hibernare cu 3-4 săptămâni înaintea femelelor și își extind teritoriul pentru a-și crește șansele de găsire a femelelor pentru împerechere. Perioada de gestație este de cca. 35 de zile, după care femela naște 4-6 pui (de regulă naște două generații pe an). La 24 de ore după naștere încep să apară țepii puilor, iar după 2-3 zile mușchii devin suficient de dezvoltați pentru a susține țepii drepți. Acești țepi de culoare albă sunt înlocuiți cu alții de culoare mai închisă după cca. 1,5 zile. După 2-3 săptămâni, țepi maturi și pigmentați înlocuiesc și cel de-al doilea rând de țepi. Tot în această perioadă puii încep să-și deschidă ochii. Puii sunt alăptați până la vârsta de 4-6 săptămâni, după care devin independenți de părinții lor. Maturitatea este atinsă la vârsta de aprox. un an.

Amenințările pentru populațiile de arici europeni includ extinderea terenurilor agricole, utilizarea pesticidelor, drumurile publice, mașinile de cosit iarba etc.

Din aceeași categorie

© 2022  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii