Cu mii de ani în urmă, în estul Mediteranei, mai multe civilizații din Epoca Bronzului au intrat în declin în același timp. Egiptul Antic și Imperiul Akkadian s-au prăbușit, iar în Orientul Apropiat Antic și pe coastele Mării Egee exista o criză socială extinsă, manifestată prin declinul populației, distrugeri, reducerea comerțului și modificări culturale semnificative.
Ca de obicei, privirile au fost îndreptate spre sfera schimbării climatului și a apartenențelor. Însă oamenii de știință tocmai au descoperit un nou vinovat în niște oase antice.
În rămășițele extrase dintr-un cimitir antic din Creta, aflat într-o peșteră numită Hagios Charalambos, o echipă de arheologi condusă de Gunnar Neumann, de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania, au descoperit dovezi genetice ale bacteriilor responsabile de două dintre cele mai importante boli antice: febra tifoidă și ciuma bubonică.
Așadar, cercetătorii spun că răspândirea bolilor cauzate de acești agenți patogeni nu poate fi exclusă din rândul factorilor care au dus la modificările sociale din perioada 2.200-2.000 î.Hr.
Yersinia pestis este o bacterie responsabilă de zeci de milioane de morți, marea majoritate din timpul a trei pandemii globale devastatoare. Oricât de catastrofală ar fi fost această boală, impactul său de dinainte de Ciuma lui Iustinian, care a început în anul 541 d.Hr., a fost dificil de măsurat.
Progresele științifice și tehnologice recente, în principal recuperarea și secvențierea ADN-ului antic din oase, dezvăluie o parte a acestei istorii pierdute. De exemplu, acum bănuim că bacteria infecta oamenii încă din perioada neolitică.
Anul trecut, cercetătorii au arătat că oamenii din Epoca de Piatră au murit de ciumă cu mii de ani înainte de existența dovezilor că maladia căpătase proporții epidemice. Totuși, dovezile genetice recuperate până acum erau doar din regiunile reci. Se cunoșteau puține despre impactul ciumei asupra societăților antice din regiunile cu climat cald, cum sunt cele din estul Mediteranei, deoarece ADN-ul se degradează rapid la temperaturi ridicate.
Drept urmare, cercetătorii au studiat oasele recuperate dintr-un sit din Creta, recunoscut pentru condițiile sale remarcabil de răcoroase și stabile. Ei au recuperat ADN din dinții a 32 de indivizi care au murit între anii 2.290 î.Hr. și 1.909 î.Hr. Testele genetice au dezvăluit prezența câtorva bacterii bucale obișnuite, fapt care era de așteptat.
Mai puțin așteptată a fost prezența bacteriei Yersinia pestis la doi indivizi și a două descendențe ale Salmonella enterica – o bacterie responsabilă de febra tifoidă – la alți doi indivizi. Această descoperire sugerează că ambii agenți patogeni erau prezenți și se transmiteau în cadrul populației din Creta din Epoca de Piatră.
Însă există o problemă. Fiecare dintre descendențele descoperit sunt acum dispărute, ceea ce face dificilă stabilirea modului în care ele au afectat comunitățile din acele vremuri.
Descendența de Y. pestis recuperată probabil că nu putea fi transmisă prin intermediul puricilor – una dintre trăsăturile care au făcut alte descendențe ale bacteriei atât de contagioase la populațiile umane.
Puricii poartă variantă bubonică a ciumei; oamenii se infectează atunci când bacteria pătrunde în sistemul limfatic în urma mușcăturii de purice. Drept urmare, calea de transmitere a formei antice a bacteriei ar fi putut fi diferită, iar bacteria ar fi putut provoca o formă diferită a bolii (ca de exemplu, ciumă pneumonică – transmisă prin aerosoli).
Oamenii de știință spun că descendențelor de S. enterica le lipsesc, de asemenea, trăsături-cheie ce contribuie la severitatea bolii la oameni, deci virulența și căile de transmiterii a agentului patogen rămân necunoscute.
Oricum, descoperirile sugerează că ambii agenți patogeni erau în circulație, iar în regiuni ale Cretei cu densități mari ale populației, ei ar fi putut fi chiar agresivi.
Autorii susțin că este puțin probabil ca Y. pestis sau S. enterica să fi fost singurii vinovați responsabili de declinul societăților din Mediterana de la sfârșitul celui de al treilea mileniu î.Hr. Având în vedere dovezile genetice descoperite, bolile infecțioase ar putea fi considerate un factor suplimentar, care s-a adăugat climatului și migrației.
Sursa: Science Alert