Pe marile ecrane, este descris ca un vânător agil și cu mintea ascuțită la fel ca ghearele sale, însă velociraptorul (Velociraptor) pe care toți îl cunoaștem și de care ne temem este un animal diferit față de cel care a trăit pe Pământ spre sfârșitul Cretacicului, în urmă cu 70 de milioane de ani. Velociraptorul este unul dintre cei mai cunoscuți dinozauri, dar, în același timp, și unul dintre cei mai puțin înțeleși.
Paleontologii au descoperit fosile de velociraptor în Asia Centrală și China, deși specii înrudite au apărut și în America de Nord și de Sud. A fost un therapod carnivor mic și rapid, având picioare cu trei degete cu gheare distinctive în formă de seceră.
Nu numai că era mai mic decât raptorii din Jurassic Park, dar arăta și foarte diferit. Corpul lui era acoperit cu ceva asemănător penelor, care l-ar fi făcut să arate mai mult ca un curcan agresiv decât cu creatura solzoasă din filme.
Mărimea velociraptorului
Cu o lungime de doi metri, o înălțime de jumătate de metru și o masă de circa 7 kg, velociraptorul avea jumătate din mărimea creaturii portretizate în filmul Jurassic Park. Era un dromaeosaurid de mărime mijlocie, din familiar therapodelor acoperite cu pene. La fel ca un curcan, velociraptorul este descris în mod obișnuit drept un ”vultur terestru”.
”Velociraptorul era campionul prădătorilor din rândurile dinozaurilor”, spune profesorul Steve Brusatte, paleontolog la Universitatea din Endinburgh. ”Era mic, mult mai mic decât ne este arătat în filme și documentare, cam de dimensiunea unui pudel, însă era curajos, rapid și inteligent. Astăzi nu mai există nimic asemănător cu un velociraptor, dar ni-l putem imagina ca pe un hibrid între un lup și un cazuar.”
Fosilele de velociraptor
Prima fosilă de velociraptor a fost descoperită în Deșertul Gobi, în anul 1923. Aceasta a constat dintr-un craniu zdrobit și o gheară ascuțită, în formă de seceră. Specimenele descoperite ulterior au pus cap la cap întreaga imagine a animalului: o creatură bipedă, asemănătoare cu o pasăre și cu anumite trăsături distincte.
Craniul velociraptorului era alungit, cu botul răsturnat și fălcile lungi, prevăzute cu dinți sub formă de zimți. La fel ca alte dromaeosauride, avea o coadă lungă și picioare puternice prevăzute cu gheare curbate, similare cu oasele aripilor de la păsările moderne. Mai avea membre superioare lungi, asemănătoare aripilor și cu osul iadeș similar cu cel al păsărilor moderne, însă nu suficient de mare pentru a permite zborul.
Cea mai faimoasă descoperire în privința velociraptorilor este cunoscută sub denumirea de „dinozauri luptându-se”, deoarece a fost găsită conservată, aparent în timpul luptei cu un Protoceratops. Paleontologii cred că ambele animale au fost îngropate foarte repede, probabil în urma colapsului unei dune de nisip sau al unei furtuni de nisip, deoarece ele au fost surprinse în posturi incredibile. Ghearele în formă de seceră ale velociraptorului par a fi înfipte în gâtul lui Protoceratops.
Ghearele velociraptorului
Gheara distinctivă în formă de seceră, găsită pe cel de-al doilea deget al velociraptorului, a fost folosită cu mare efect în Jurassic Park. În cadrul filmului, raptorii se fixau cu ghearele în pământ și loveau victimele cu ele. Totuși, unii paleontologic cred că, în loc să fie utilizate la dezmembrarea prăzii, ghearele, care puteau depăși 6 cm, foloseau la țintuirea prăzii pe sol, la fel cum fac păsările de pradă din zilele noastre.
”Există multe dezbateri pe acest subiect”, spune Steve Brusatte. ”Ghearele par a fi prea subțiri și prea curbate pentru a putea fi folosite pentru dezmembrarea prăzii, după cum arată unele modele experimentale. Se pare că ele erau bune la prinderea prăzii, precum crampoanele. Dar sunt sigur că ceva atât de ascuțit ar fi putut fi utilizat și pentru ucis și mâncat. Așadar, bănuiesc că ghearele de la membrele inferioare erau unelte multifuncționale, la fel ca un cuțit de armată elvețian.”
Velociraptorii aveau pene?
Da, aveau numeroase pene. Contrar portretizării lor sub forma unor reptile, toate speciile de dromaeosauride aveau pene. Unii paleontologi chiar se întreabă dacă nu cumva toți dinozaurii prezentau pene. La raptori, acest lucru este confirmat de înregistrările fosile. Un velociraptor descoperit în anul 2007 prezenta pe oase membrelor proeminențe de care s-ar fi putut atașa pene lungi.
”Adevăratul velociraptor prezenta pene pe tot corpul și chiar aripi la membrele superioare, formate din pene aliniate cu membrul respectiv”, explică Steve Brusatte. ”Nu ar fi arătat ca un crocodil verde și solzos sau ca o șopârlă, ci mai mult ca o pasăre feroce, una cu o coadă lungă și un rânjet criminal.”
”Este aproape sigur faptul că velociraptorii nu putea zbura, astfel că își foloseau penele și aripile în alte scopuri – menținerea căldurii corpului, afișarea unor structuri care să intimideze rivalii sau să atragă partenerii”, continuă Brusatte. ”Încă nu cunoaștem coloritul lor, însă, pe baza rudelor lor apropiate, probabil că erau destul de colorați și prezentau chiar pene iridescente sau un oarecare camuflaj.”
Sunetele produse de velociraptori
În filmul Jurassic Park III se sugerează că sunetele produse de velociraptori nu numai că erau terifiante, ci și că reprezentau un mod sofisticat de comunicare. Din păcate, acest lucru este neadevărat și arată că știința a dispărut de la Hollywood. Velociraptorii erau inteligenți, însă doar după standardele dinozaurilor, iar sunetele pe care le scoteau se asemănau mai mult cu niște zumzete, murmure și scârțâituri.
Specii înrudite cu velociraptorii
Deinonychus. Adevărata sursă de inspirație a filmelor Jurassic Park, această specie a fost descoperită pentru prima dată în anii 1930 și a fost una dintre speciile care au determinat paleontologii să suspecteze că păsările au evoluat din dinozauri. Deinonychus este termenul grecesc pentru „gheară teribilă”, lucru adevărat, deoarece animalul avea aceeași gheară în formă de seceră ca și velociraptorul, însă mai mare.
Utahraptor. Mai terifiant decât orice s-a arătat în filme, acest dinozaur cu pene avea multe din trăsăturile velociraptorilor, dar putea fi mai înalt decât un om și era structurat ca un urs polar. Primul specimen de Utahraptor a fost descoperit în anii 1970, dar specia a fost descrisă formal abia în anul 1993, același an în care a apărut și primul film din seria Jurassic Park.
Microraptor. Acest dinozaur avea mărimea unei găini, însă dinții și ghearele îi erau foarte ascuțite. Unele specimene sugerează că acest dinozaur ciudat ar fi putut fi capabil chiar de zbor prin planare, executând atacuri aeriene surpriză asupra prăzii.
Sursa: Science Focus