Barza albă, vestitorul primăverii

publicat de Florin Mitrea
17 vizualizări
Barza albă

Barza albă (Ciconia ciconia) este o pasăre de dimensiuni mari, cu picioarele, gâtul și ciocul lungi. Penajul are o culoare predominant albă, cu aripile parțial negre; picioarele sunt portocalii, iar ciocul este roșu. Culoarea neagră este dată de un pigment numit melanină.

Adulții măsoară, în medie, 100-115 cm de la vârful ciocului până la capătul cozii, iar anvergura aripilor este de 155-215 cm. Masa corporală este de 2,3-4,5 kg. Masculii și femelele seamănă ca aspect, deși femelele sunt ceva mai mici decât masculii.

Berze albe
Berze albe în Parcul Național Kruger din Africa de Sud. | Foto: BERNARD DUPONT/WIKIMEDIA COMMONS (CC BY-SA 2.0)
Ciconia ciconia

BARZA ALBĂ

Regnul: Animalia
Încrengătura: Chordata
Clasa: Aves
Order: Ciconiiformes
Familia: Ciconiidae
Genul: Ciconia
Specia: Ciconia ciconia

Distribuție

Berzele albe se întâlnesc în toată Europa, Asia Mică, nordul Africii și Orientul Mijlociu. În lunile de iarnă, ele migrează în regiunile tropicale ale Africii, în unele părți al Orientului Mijlociu și pe subcontinentul indian. Berzele preferă să se hrănească pe pajiștile înierbate, câmpurile agricole, pășuni, stepe, savade și zone umede puțin adânci, evitând zonele acoperite cu iarbă înaltă și arbuști.

Zonele de reproducere includ pajiștile deschise, în special zonele umede sau inundate periodic, mai puțin zonele acoperite cu vegetație înaltă, cum sunt tufișurile și pădurile.

Comportament și stil de viață

Berzele albe sunt păsări gregare și neteritoriale. De obicei, ele se adună în grupuri slab structurate. În timpul sezonului de împerechere, berzele cuibăresc în colonii mici, construidu-și cuiburile departe unul de celălalt. Păsările care  nu se reproduc formează grupuri de 40-50 de indivizi. În timpul migrației lor anuale și în arealul de iernare, berzele se adună în stoluri mari, formate din sute sau mii de indivizi.

Berzele preferă să se hrănească pe pajiști, pe o rază de cel mult 5 km față de cuib și în locuri în care vegetația este scurtă, pentru ca hrana să fie mai ușor accesibilă. Ele vânează în principal în timpul zilei, înghițind prada mică întreagă.

Pentru a comunica între ele, berzele albe folosesc diferite sunete. Sunetul principal este un clămpănit din cioc asemănător cu o rafală de mitralieră îndepărtată. Singurul sunat vocal produs de adulți este un șuierat slab, abia audibil; cu toate acestea, păsările tinere pot produce un șuierat mai strident, diverse piuituri și mieunături asemănătoare pisicilor, pe care le folosesc pentru a cerși hrana.

Dietă și hrănire

Fiind carnivore, berzele albe se hrănesc cu diverse specii de animale întâlnite în apele puțin adânci și pe sol. Ele mănâncă pești, șerpi, broaște, rozătoare, șopârle, crustacee, mormoloci, păianjeni, scorpioni și mamifere mici. De asemenea, se hrănesc cu puii și ouăle speciilor de păsări care cuibăresc la nivelul solului.

Comportament de împerechere

Berzele albe sunt păsări monogame, iar perechile se formează, de obicei, pe viață. Sezonul de reproducere este în primăvară, din martie până în aprilie. Masculii ajung la locurile de reproducere cu câteva zile înaintea femelelor și măresc cuiburile lăsate din sezonul anterior.

După împerechere, femela depune 2-5 ouă la intervale de două zile. Ambii părinți se ocupă de clocit, care durează 33-34 de zile. După ce puii eclozează, ambii părinți îi hrănesc prin rotație.  Puii se acoperă cu pene la vârsta de 58-64 de zile, iar după alte 7-20 de zile ei devin independenți. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 3-5 ani.

Populație și amenințări

Berzele albe sunt afectate de degradarea zonelor umede. În timpul iernii, ele sunt afectate de deșertificare, secetă și utilizarea pesticidelor, care reduc semnificativ cantitatea de hrană disponibilă.

Păsările care cuibăresc pe clădiri suferă de pe urma schimbărilor arhitecturale. În unele regiuni ale arealului lor, berzele pot intra în coliziune cu rețeaua electrică. În plus, păsările pot fi vânate, mai ales în timpul migrației către zonele de iernare.

Potrivit Listei Roșii a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii, populația de berze albe este în creștere și este estimată la 700.000-704.000 de indivizi. Populația din Europa a fost estimată la 224.000-247.000 de perechi. Specia este clasificată ca neamenințată cu dispariția (specie nepericlitată).

Deoarece vânează diferite animale mici, barza albă controlează populațiile speciilor respective. Aceste păsări sunt, de asemenea, asociate cu oamenii. În zonele agricole, ele aduc beneficii fermierilor prin omorârea dăunătorilor.

Sursa: Animalia.bio

Din aceeași categorie

© 2022  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii