O hartă tridimensională spectaculoasă a universului dezvăluie una dintre cele mai masive structuri cosmice: Zidul Austral (South Pole Wall). Acesta se întinde pe 1,4 miliarde de ani-lumină (un an-lumină măsoară circa 9 trilioane de kilometri) și conține sute de mii de galaxii.
Zidul Austral a rămas nedetectat până recent deoarece o mare parte a sa se află la jumătate de miliard de ani-lumină față de noi, în spatele galaxiei noastre, Calea Lactee. Zidul Austral rivalizează în dimensiuni cu Marele Zid Sloan, a șasea cea mai mare structură cosmică descoperită vreodată.
De mult timp, astronomii au observat că galaxiile nu sunt distribuite în univers în mod aleatoriu, ci formează grupuri ce alcătuiesc așa-numita rețea cosmică (the cosmic web) – structuri filamentoase enorme de hidrogen gazos, în care galaxiile sunt înșirate ca niște perle într-un colier și care înconjoară goluri intergalactice gigantice. Cartografierea acestor filamente intergalactice este domeniul cosmografiei.
Pentru realizarea noii hărți, astronomii au studiat Zona de Obscuritate Galactică. Aceasta este regiunea din partea sudică a cerului în care lumina emisă de Calea Lactee blochează vederea structurilor cosmice din partea cealaltă.
Cum a fost descoperit Zidul Austral?
De obicei, cosmografii determină distanțele până la obiectele cosmice cu ajutorul deplasării spre roșu a luminii, care arată viteza cu care un obiect se îndepărtează de Pământ și care depinde de distanță. Cu cât un obiect este mai îndepărtat, cu atât el va apărea că se îndepărtează mai repede de Pământ. Această tehnică a fost utilizată pentru prima dată de către astronomul Edwin Hubble, în 1929.
Însă echipa de cercetători a folosit o metodă ușor diferită, măsurând viteza de deplasare a galaxiilor. Această măsurătoare include deplasarea spre roșu, dar ia în considerare și mișcarea galaxiilor una față de cealaltă datorată interacțiunilor gravitaționale dintre ele.
Avantajul acestei metode este faptul că ea poate detecta masa ascunsă care influențează din punct de vedere gravitațional mișcarea galaxiilor și ajută astfel la detectarea materiei întunecate – materia invizibilă care nu emite lumină, dar exercită o atracție gravitațională. Cu ajutorul unor algoritmi specifici, echipa a putut trasa o distribuție tridimensională a materiei din cadrul și din vecinătatea Zonei de Obscuritate Galactică.
Harta rezultată arată o aglomerare uluitoare de materie (Zidul Austral), mai mult sau mai puțin centrată pe punctul cel mai sudic al cerului, cu o aripă mare care se extinde spre nord, în lateral, în direcția Constelației Cetus (Balena) și cu un alt braț, mai scurt și mai gros, îndreptat în direcția Constelației Apus (Pasărea Paradisului).
Cunoscând cum arată universul la o scară atât de mare ne ajută la confirmarea modelelor noastre cosmologice actuale, a declarat Neta Bahcall, astrofizician la Universitatea Princeton din New Jersey, care nu a fost implicată în studiu. Însă este dificil de determinat unde încep și unde se termină aceste structuri enorme și întrepătrunse.
Sursa: Live Science